orice asemanare cu personaje si intamplari din Scrisoarea III este absolut intamplatoare.

cursa aeriana Timisoara – Bucuresti, desi a decolat de la Arad, va ateriza la Iasi.

Administratia Nationala de Meteorologie a anuntat, ca incepand de astazi, de la ora 20.00 si pana luni, la aceeasi ora, in noua judete din nordul si estul tarii intra in vigoare o avertizare meteorologica de Cod galben, pentru ninsori si vant puternic. asta e pe bune.

pentru Hawaii, 32 de grade la soare, pina colada si ghirlande din orhidee, apasati tasta unu. aloha.

Ministerul Administritiei si Internelor a luat masuri pentru fluidizarea traficului rutier in conditii de ninsori si viscol. Bineinteles ca s-a intamplat in Germania.

toate ca toate dar, eu cred ca si pe tati l-a prins iarna pe nepregatite, altfel nu-mi explic de ce sta in pantaloni scurti in casa, atunci cand afara alcolul din termometre s-a ghemuit in asa hal ca aproape nu-l mai vezi. si este totusi suficient de ciudat pentru ca la ultimul recensamant am numarat cateva perechi bune.

una dintre explicatii ar putea fi ca astazi l-am vazut cum si-a murat doua perechi in lacul nostru, pen’ ca incerca sa aduca mai aproape de apa dispenserul de mancare pentru pasari, iar gheata nu a rezistat. probabil pe principiul ca cel mai destept cedeaza primul. a mai inghetat doua perechi incercand sa faca putina ordine in curte. a mutat zapada dintro parte in alta de ziceai ca-i de la Compania Nationala de Autostrazi si Drumuri Nationale din Romania S.A. ca atare stocul de pantaloni s-a epuizat rapid. ce mai… zapada, vijelie… pe nepregatite.

pamantul este inca pe orbita, cel putin dupa ultimele stiri. dar am o vaga impresie ca s-a inclinat putin mai mult in iarna asta. de aceea cred ca vorbim de atata zapada.

cat pentru mine, atata timp cat vor mai exista fabrici de pantaloni, nu am de ce sa-mi fac vreo grija. vreodata. oricat de mult se va inclina.

traiasca zapada. cat mai multa.

zapada are ceva magic. nu se poate sa nu te fascineze chiar daca esti cel mai infocat fan al anotimpurilor calduroase. si nu ma refer la zapada “de oras” care se transforma rapid in noroi inghetat si strazile la randul lor in adevarate patinuare unde nu poti circula nici macar pe picioare daramite sa mai impingi si un carucior (pentru mai multe detalii, intrebati-o pe mami!). ma refer la zapada alba, stralucitoare, care nu a fost atinsa de cauciucul vreunei masini sau de lama vreunui plug. zapada in care au calcat doar catelusii mei si o saniuta (noul meu mijloc de transport). zapada care scartaie sub picioare. zapada care te face sa uiti de frig si sa iti doresti sa te arunci in ea. zapada pe care iti vine sa o mananci.

nicaieri nu poti fi mai aproape de zapada adevarata si de spiritul iernii decat la altitudini ridicate, intrun hotel de gheata cum este cel de la Balea Lac, special creat in fiecare an cu ocazia sarbatorilor de iarna.

sau la noi acasa…

Anais Anouk!

“Castigatoarea concursului ‘Jurnalul clipelor de liniste din viata copilului tau’ din 10 decembrie este Anais Anouk. Premiul castigat de ea este albumul ‘Cutiuta Muzicala – vol. 8’. Felicitari!”

mesajul l-am gasit ieri seara in mailbox.

intai am crezut ca este o gluma. m-am lamurit insa, destul de repede ca mesajul este pe bune. sunt de-a dreptul flatata. chiar nu ma asteptam ca mai exista in ziua de astazi vreun concurs cu premii care sa nu fie masluit.

ma intreb totusi, asa intr-un moment de sinceritate, daca meritul chiar este al meu. am castigat oare datorita frumusetii mele izbitoare sau mami este cea care trebuie de fapt sa primeasca cununa cu lauri pentru ca este atat de talentata intr-ale artei fotografice…

draga Mos Craciun,

a venit in sfarsit timpul sa iti scriu prima scrisoare…

voi fi cat se poate de scurta, ca sa ai timp sa citesti si scrisorile altor copii. iti atasez doar o lista cu toate acele lucruri pe care mi le doresc si te las pe tine sa hotarasti ce imi vei aduce pana la urma.

• multa sanatate atat pentru mine cat si pentru intreaga familie si toti prietenii si dusmanii mei
• un brad frumos impodobit
• multa, multa zapada
• colindatori care sa ne bata la usa
• o sanie
• pace mondiala
• mai multa normalitate in viata de zi cu zi
• un laptop al meu, pentru ca nu prea am acces la cele ale parintilor mei
• colectia Baby Einstein ca sa pot sa-mi stimulez neuronii de pe acum pentru mai tarziu
• multa intelepciune

momentan nu imi aduc aminte de alte doleante. daca am uitat ceva iti voi scrie anul viitor…

cu drag

Anais Anouk

pentru ca astazi au fost multe evenimente marcante (am votat in numele lui tati) si in acelasi timp si motive de sarbatoare (a venit mosu’ si i-am sarbatorit pe BuNicu si pe Nana) voi face din nou o scurta trecere in revista a celor intamplate.

duminica. 6 decembrie. de cateva ore am implinit 10 luni. o mica vesnicie. insa lucrurile au functionat conform planului si ma pot lauda cu cele 7.660 g (masurate iari la dl. Super Doc. la cabinet, insa am furat la cantar pentru ca nu mi-am dat jos scutecelul), vreo 74 cm, acum piele din ce in ce mai putin bronzata, picioare lungi, subtiri, degetele cu personalitate si in continuare uluitor de sexy.

ca si noutate, de cateva zile am invatat sa cobor si sa urc (in rapel) de pe/pe canapea si pat si sa ma catar pe dulapiorul din sufragerie. ma ridic din scaunelul meu in semn de protest ca sunt indopata cu mancare impotriva vointei mele. ador sa deschid sertarele si sa cotrobai in ele, deschid si usile de la dulapuri si scot din ele tot ce-mi pica la mana. o alta pasiune sunt prizele. orice cablu, stecher, incarcator sau lampa de veghe sunt victime sigure si urasc acele prize din casa in care mami a pus protectii speciale pe care eu nu le pot manevra.

sunt foarte tonica si cu o mobilitate demna de o campioana la gimnastica, spontana, creativa, vesela si cu un excelent simt al umorului. imi place sa fiu in centrul atentiei si nu ma pierd cu firea atunci cand primesc aplauzele si incurajarile spectatorilor.