nu de la Hamangia! ci de la Uliuc.

dar fara indoiala ca incarcatura simbolica de natura spirituala si religioasa este cel putin la fel de pregnanta ca si cea a originalului.

vreme trece, vreme vine.

si uite asa, astazi a venit randul prietenei mele Iana sa sarbatoreasca implinirea fragedei varste de 2 ani.

motiv suficient de intemeiat ca sa-i dedic cateva randuri in jurnalul meu si sa-i urez din tot sufletul “Happy Birthday” si la mult mai multi ani fericiti…

baieti, va cer putina compasiune pentru aceste delicate fiinte. este din nou sarbatoare, din nou motiv de urari, felicitari si multi pupici.

pupici catre dragele mele: omi, buni Doina, nana Nicole, tanti Mita, Karla si pentru toate fetele din viata mea. si foarte important, intre toti pupicii pe care i-am impartit pana acuma, unul special il pastrez pentru oti a carui zi onomastica este astazi!!!

cam curajos oti asta al meu sa se bage la party cot la cot cu fetele.

dar ca sa ma documentez cum sta treaba, am sapat putin pe goagle si am aflat cum ne-am procopsit cu o zi dedicata noua in calendarul socialisto-capitalisto international.

8 MARTIE – ZIUA INTERNATIONALA A FEMEILOR, a fost proclamata in ziua de 8 Martie 1910, cu ocazia Congresului al II-lea al Internationalei socialiste a femeilor la Copenhaga. initiativa a revenit CLAREI ZETKIN (1857-1933) care a reusit sa faca acceptata cu ocazia acestei Conferinte, faptul ca in fiecare an ziua de 8 Martie sa fie organizata de femeile socialiste din toate tarile, in scopul de a face “propaganda în favoarea votului femeilor”. dar semnificatia si istoria acestei date de 8 Martie, ramane cam nebuloasa! versiuni ale istoriei fac ca aceasta zi sa corespunda zilei de greva declansata la New York, in 8 Martie 1857, de catre muncitoarele din domeniul textilelor de la Lower East Side sau a primei Woman’s Day, organizata in Statele Unite la 28 februarie 1907. pentru a cunoaste si mai mult despre aceasta zi de 8 Martie si asupra istoriei privind drepturile femeilor, cele care au facut-o sau care au schimbat-o, este enorm de mult de consultat. eu am incercat sa fac cercetari si am ajuns la niste concluzii, pe care le voi reda în continuare.

la începutul secolului al XX-lea, miscarea feminista provoaca tulburari violente cu partizanele Doamnei Emmeline Pankhurst-Goulden, care revendica dreptul de vot al femeilor. partizana britanica, nascuta la Manchester in 1858 si decedata la Londra in 1928, a fost fondatoarea Uniunii feminine sociale si politice in anul 1903. aceasta miscare a partizanelor pentru drepturile femeilor din Anglia de la începutul sec. al XX-LEA, URMAREA OBTINEREA DREPTURILOR POLITICE PENTRU FEMEI. mai tarziu, in 1928, Curtea suprema a Canadei refuza sa considere femeile ca “indivizi” care sa poata face parte din Senat. aceasta era stabilita prin Legea Constitutionala din anul 1867 si pe incapacitatea femeilor, dupa Common Law, de a-si asuma obligatii publice, respingând cauza Henriettei Muir Edwards si a colegelor sale.

despre semnificatia istorica a zilei si a rolului/locului femeii in societate ar mai fi multe de spus, dar eu trag frana de mana aici.

asa dar, de dragul sacrificiilor trecute, fetelor, va chem la lupta. si va spun o zi frumoasa.

va spun o ghicitoare:

Sprintena si delicata

De cerb este protejata

In padurea-ntunecata.

raspunsul i-l veti gasi daca veti arunca o privire atenta peste poze.

indiciu: mai citste o data titlul.

daca nu te-ai prins inca incearca indiciul doi: caprioare.

p.s.: sunt patru caprioare si un fazan… succes din nou.

la cele 13 luni pe care tocmai le-am implinit, abia de pot inclina balanta la 8 kg (cantarita evident dupa ce am mancat).

in rest functionez conform standardelor de calitate ISO 9001 in vigoare – 76 cm lungime si 47 cm circumferinta craniana. fontanela aproape inchisa. picioare lungi, degetele cu personalitate si in continuare uluitor de sexy datorita ranjetului holliwoodian si a celor 7 dintisori care se ascund in spatele lui.

in ceea ce priveste mancatul sunt o pacoste din toate punctele de vedere, atat calitativ cat si cantitativ. dupa cum stiti deja sunt in continuare tzitzi dependenta si de fiecare data inaintea orelor de masa, fac cate o sceneta care sa o atinga pe mami la corazon. pasul logic imediat urmator, sunt pusa la san. stiu ca mami nu-mi poate rezista niciodata lacrimilor de crocodil. doar micul dejun imi mai spala rusinea (1 galbenus fiert moale, putin unt, putin iaurt cu cateva firimituri de paine si apoi evident ca-mi mai trebuie si tzitzi – asta-i meniul zilnic) in rest la pranz 15 linguri de supa cu taitei stelute si poate 50 ml iaurt, iar seara o portie de 150 ml de Bifidus. in rest tzitzi si daca sunt in toane bune mai cer si niste “apa”. nici nu ma uit la carne, la legume sub alta forma decat cele tocate in supa iar fructele sunt subiect tabu pentru mine.

faptul ca nu manac, nu ma impiedica insa, sa fiu o sfarleaza care a inceput sa merga in 4 labe de la 6 luni. la 8,5 luni m-am ridicat pe mobila si am inceput sa merg biped, trecand apoi la premergator. si atat. de atunci nu mai vreau sa evoluez cu mersul in picioare. prefer in 4 labe si cateodata in genunchi. daca ma ridica mami sau tati in picioare le fac pe plac si merg singura si o lungime de camera dupa care ma prabusesc in bratele unuia dintre ei si savurez aplauzele si osculatiile. mami se consoleaza cu faptul ca e foarte bine pentru spate si pentru vederea periferica sa continui cu mersul de-a busilea. iar tati, este vizibil ranit la orgoliu ca am ramas codasa la acest capitol.

sunt totusi foarte tonica si cu o mobilitate demna de o campioana la gimnastica. cobor si urc (in rapel) de pe/pe canapea si pat si sa ma catar pe dulapiorul din sufragerie. ma ridic din scaunelul meu si ma catar pe masa in semn de protest ca sunt indopata cu mancare impotriva vointei mele. urc si cobor scari (in 4 labe, EVIDENT!, invatat pe scarile de la cabana din Kaprun).

ador sa deschid sertarele si sa cotrobai in ele, deschid usile de la dulapuri si scot din ele tot ce-mi pica la mana. o alta pasiune sunt prizele. orice cablu, stecher, incarcator sau lampa de veghe sunt victime sigure si urasc acele prize din casa in care mami a pus protectii speciale pe care eu nu le pot manevra.

si neuronii imi sunt updatati la cea mai noua tehnologie. un procesor Intel Core 2 Duo 2.8GHz, memorie RAM 4GB DDR3, capacitate HDD 500GB ma ajuta sa absorb informatie. stiu deja sa spun Mama, Tata, vau-vau (adica un hau-hau prin care denumesc toate animalele) Ball, Teddy, Hase, tzitzi, apa, thee (adica ceai), Puppe, Brot, Ei (adica oul cel de toate zilele pe care il cer imediat ce am facut ochisori), Engel, hopa, Sterne, oooo (de la omi dar mai am de exersat la pronuntie) si o gramada de alte onomatopee pe care doar eu le inteleg.

spontana, creativa, vesela si cu un excelent simt al umorului. imi place sa fiu intotdeauna in centrul atentiei.

cea mai noua distractie, sa fac ca indienii cu manuta la gura “aaaaaaaa” si apoi sa rad de ma astup.

baia si bucataria sunt incaperile cele mai cool fiind cele strict interzise fara supraveghere. in baie insa, ma duc cu mami sau tati din cand in cand. abia astept sa dau buzna la raftul cu creme si parfumuri sau sa-i demonstrez lui mami ca sunt deja atat de mare incat stiu sa folosesc singura olita. e drept nu sa fac pipi sau cacu in ea, ci sa o fac sa cante fara ca eu sa imi fi facut nevoile. mai pe scurt am invatat smecheria cu contactele si ma distreaza la culme acest lucru.

tragand linie, sunt o capriciosa cu lipici careia nimeni nu-i poate rezista.

Ce daca vine primavara
Atata iarna e in noi
Ca martie se poate duce
Cu toti cocorii inapoi
In noi e loc numai de iarna
Vom ingheta sub ultim ger
Orbecaind pe copci de gheata
Ca un stingher spre alt stingher

Primavara care-ai fost
Nu veni, n-ai nici un rost
Poti sa pleci, suntem reci
Iarna ni-i pe veci…

Bubulina, gospodina
Iti gateste pana cand cade lumina
Bubulina, gospodina
N-are pace daca nu-ti face ce-ti place

toata noaptea m-am zvarcolit in pat in toate directiile. ba imi era prea cald ba imi era frig. ba horcaia mami, ba eu. apoi iarasi mami. o cantare armonica pe doua voci, cum rareori se poate auzi in cele mai vestite sali de spactacol din lume.

imi curgea nasul si nu puteam respira decat pe gura. ambele nari astupate de muci deliciosi, cu o consistenta asemanatoare mierii din flori de portocal, care s-au scurs peste noapte pe intraga-mi fata delicata. de curatat apoi doar cu spaclul.

insa cum pot scapa de acesti minunati muci definitiv si cat mai repede, asta-i intrebarea?!

pentru mami, omi, buni Doina, nana Nicole, tanti Mita, Karla, Flavi, Georgie, Ioana si Leea, Adriana si Iana.

pentru toti cei care imi sunteti mereu aproape, chiar si daca ne despart zeci sau sute de kilometrii, pentru cei care imi urmariti blogul, pentru toti prietenii “virtuali” de pe FB, Twitter si alte retele sociale.

pentru toate doamnele si domnisoarele (si de ce nu si domnii) care se bucura de aceasta zi de 1 martie si aduc prin acest simbol al primaverii* un omgiu naturii care in curand va renaste si, implicit,  anotimpului cald pe care il asteptam cu totii cu nerabdare…

*martisoarele exista inca de acum 8.000 de ani. dacii confecţionau simbolurile primaverii iarna si le purtau dupa 1 martie. atunci, martisoarele erau pietricele albe si rosii, insirate pe o ata. se mai vorbeste de martisoarele din monede, atarnate pe fire albe si negre, purtate pentru a aduce noroc si vreme buna, sub forma de amulete norocoase. rosu simbolizeaza, conform traditiei, dragostea, fertilitatea, iar albul – puritatea. martisorul a capatat, odata cu trecerea timpului, semnificatii tot mai bogate. in unele regiuni, martisorul se poarta pana infloresc trandafirii si visinii, iar în altele cat dureaza zilele babelor sau pana la Florii, apoi se agata in copaci sau se arunca dupa o pasare, ca anul sa fie usor precum aceasta.

weekend de cosmar. la mai putin de trei saptamani de la prima/ultima raceala, mami, aceasta delicata furnicuta, a mai adus acasa, de undeva de prin oras, o gripa. iar eu, o bagacioasa asa cum ma stiti, am tinut mortis sa vad si eu cum arata. ghici cand vineri seara a inceput distractia. exact vineri seara.

febra si stari de neliniste. supozitor. auci. solutie temporara. rezultate partial noroase.

eiiii, dar sambata seara, pen’ ca febra avea cu mine o relatie de rudenie de gradul unu, iubitii mei parinti au inventat un sirop de 3,80 lei.

regurgitat instantaneu. m-am enervat si i-am pus in pozitia de drepti, deja celebra printre angajatii de la Interne si dai si mana. scularea din doua in doua ore, plansete si smiorcaieli, muci din plin si tone de servetele. desi eram ca o amiba beata nu am fost in stare sa dorm prea mult. pe semne ca nenorocitul ala de sirop era indoit cu Red Bull.

senzatie de voma cronica. concretizata. la fiecare tura de sirop.

de fiecare data, haine noi pe carne veche.

printre altele am primit o pereche de pantaloni facuti la comanda, si care respecta linia anilor ‘70. i-am umplut si pe ei cu laptele de la mami. groaznic.

in cele din urma l-am vazut pe tati cum si-a bagat mainile in piept, si-a smuls sufletul, l-a rupt in doua, a ales partea mica dar buna si a luat inteleapta hotarare sa arunce Nurofenul la gunoi. am reusit sa adorm in noaptea urmatoare precum un prunc. unul de 1,1 luni.

fara febra. fara dureri. fara tipete. fara plantoane la fiecare ora.

asa ca mergem mai departe. doar cu un bagaj consistent de muci. pe care sper sa-l pierd cat mai curand.

somn usor si voua.