o declaratie oficiala de dragoste, sub lumina reflectoarelor, catelusei mele Jessica.

si o alta ceva mai intima lui Manon, o domnisoara de 4 ani si jumatate, pe care imediat ce am vazut-o am luat-o cu multa dragoste in brate. din pacate reciproca nu a fost adevarata si am fost respinsa cu urlete si strigate gen “du-te!”si “lasa-ma!”.

cam asa stau lucrurile in viata, norocul meu insa ca il am pe prietenul meu Fabi caruia ii pot face declaratii de dragoste si apoi stiu ca sunt luata in brate si rasplatita cu un pusi mare, mare…

din nou acasa dupa o saptamana de cros prin Europa si cum altfel, am inceput saptamana cu gradi.

lacrimile au curs siroi, mi-am exprimat foarte clar punctul de vedere “gradi NU” dar am fost ignorata complet de catre ai mei parinti care ma tot convingeau ca e frumos in comunitate alaturi de ceilalti copii. si de parca nu ar fi fost suficient calvarul despartirii de mami si tati la Pusi Fenster, astazi a trebuit sa mai dau ochii si cu doamna doctor in cabinetul medical pentru verificarea de luni dimineata. diagnostic – maimutica (care m-a insotit astazi) e bine dar domnisoara, adica EU, are putin rosu in gat. nimic contagios insa si nici atat de grav incat sa nu pot intra in comunitate, motiv pentru care am primit biletelul verde…

candle light dinner in “casa natala” pregatita cu multa dragoste de catre frau Ursula iar nenea Holger a fost responsabil de buna noastra dispozitie.

Oberflockenbach 2010…

dupa lunga plimbare prin gradina zoologica ni s-a facut foame mare, mare. asa ca am optat cu totii pentru L’Osteria unde se mananca cea mai mare pizza din Munchen.