mai multe imagini la http://montessorihaus.ro/kinderhaus/gallery_craciun-grupa-rosie.htm
serbarea No.1
uite mami, zapada!
o tavaleala pe cinste urmata de o scurta altercatie cu Jessy careia vroiam sa-i iau ciolanul pe care ea il infuleca cu mare pofta.
si apoi somn de voie pe masina pana la gradi…
Brémai muzsikusok
prima mea tangenta cu limba maghiara in spectacolul pentru copii “Muzicantii din Bremen”.
vazut, placut iar concluzia este ca “mai vreau!”
Nicolae venit, mama!
intalnirea de la gradi cu Mos Nicolae.
http://montessorihaus.ro/kinderhaus/gallery_nikolaus-grupa-rosie.htm
despachetarea
intr-un tarziu pe cand s-a lasat seara, in clinchetul clopoteilor, a venit mult asteptatul Mos Nicolae.
a umplut mai intai pantofiorii de la omi Heidi, apoi pe cei de la oti Zoly dupa care acasa am gasit multe, multe jucarii la toate geamurile in toti pantofiorii, botoseii si cipiceii pe care-i am in dotare.
astea fiind spuse, nu pot decat sa trag simpla concluzie ca “sunt o fetita foarte cuminte” date fiind numeroasele cadouri pe care le-am primit in plus fata de ceea ce am scris in scrisoarea “cu dorinte” catre Mosul’. sau sa conteze cumva in aceasta ecuatie si numarul pantontofilor?! sau marimea piciorusului?!
hmm. ramane sa ma mai gandesc…
oricum Multumesc mult, MOS NICOLAE!
P.S. dupa ce am dormit o noapte peste idee mi-a trecut prin cap ca unele jucarii ar putea fi pentru “baby klein”.
asteptarea…
curatam pantofiorii
revenita cu picioarele pe pamant, mi-am adus aminte ca uitasem sa fac ceva foarte important. PANTOFIORII!
stiam ca Mos Nicolae va veni doar la acei copii in a caror geamuri va gasi pantofiori curati si frumos lustruiti.
asa ca m-am apucat de treaba…
in asteptarea lui Nikolaus
am inceput ziua cu un Sonntags Brunch in razele soarelui, impreuna cu prietenii nostrii Fabi(ana!) si Mihai.
apoi ne-am imbarcat in masina cu destinatia omi Heidi. la doar cateva minute insa dupa ce m-am facut comoda in scaunul din masina am inchis ochisorii in speranta ca voi ajunge in tara Spiridusilor si a Elfilor…
si dupa cum vedeti i-am gasit undeva departe…
sezatoare la olita
Mowgli, copilul junglei
Intalnirea cu lumea misterioasă a junglei are loc astazi, 28 noiembrie, la ora 11, în sala festivă a Liceului Nikolaus Lenau.
O dimineata deloc speciala in care m-am trezit la ora 6:04 si apoi am inceput sa ma implic intens in diverse activitati. Timpul s-a scurs repede iar in jur de ora 10:00 tati a tras semnalul de alarma ca este cazul sa ne pregatim de plecare daca mai vrem sa ajungem in timp util la spectacol. Mami se executa instant, se imbraca militareste in 49 de secunde si apoi in alte 3 minute reuseste sa ma biruie si pe bine. Doar ca tati inca viseaza si bate apropo-uri ca el nu are chef astazi de teatru de papusi si ca am putea sa mergem doar noi fetele. WRONG!!! Mami pune piciorul in prag si il i-a pe tati la 11 metri, cum ca in weekend toate activitatile se fac “zusammen” si nu se accepta nici un fel de invoiri, sau exceptii de la aceasta regula.
Intr-un final la ora 10:30 suntem in curte pregatiti de plecare. Tati incalzeste masina si o scoate din “garaj”. Doar ca intre timp, eu m-am lipit de grila de radioator de la masina “cealalta” si am dorit cu tot dinadinsul sa-mi impun punctul de vedere – “CU SUBARU MERGEM, MAMA!!!”.
Te poti pune cu nebunii?! Evident ca nu. Parcat masina cu numarul unu, in care era deja cald si bine, si ne-am instalat cu totii in masina rece si deloc confortabila a lui tati. Scartait de roti, acceleratii si am plecat in sfarsit la drum.
De aici parea ca totul va decurge conform planului. Gresit, din nou. La doar cateva minute dupa ce am plecat de acasa, datorita discutiilor extrem de plictisitoare pe care le purtau mami si cu tati in masina am hotarat sa inchid ochii ca sa ma indepartez de problemele pamantesti ale oamenilor mari si sa ma retrag in lumea feerica a povestilor si a basmelor.
Spre surprinderea mea insa dupa un somn adanc, in care am fost scoasa din masina, transportata in sala de spectacole si un speech caruia i-am dat ignore, m-am trezit chiar in mijlocul unei “jungle”, o lume magica care incepuse sa isi spuna povestea.
O poveste veche şi foarte frumoasa. O istorioara despre legile nescrise si bucuria prieteniei. Pe scurt – una dintre cele mai indragite povesti ale tuturor timpurilor: „Cartea junglei”. Aventura micului Mowgli si a prietenilor sai necuvsntatori a prins viata din nou, a cata oara, intr-o forma noua: moderna, vesela si inedita. Noua inscenare poarta semnatura regizorala a Evei Labadi si este o continuare oarecum fireasca a unui proiect pe acelasi text, petrecut in urma cu mai bine de 15 ani si semnat de Ioona Rauchan.
