coborare finala

un an cu bune si rele, cu suisuri si coborasuri, cu lacrimi de bucurie si de tristete.

un an precum un Montagne Russe, ti-e teama de nu mai poti dar la urma…

parca, parca te-ai mai da o data.

anul a inceput cu o baie buna la Termele din Gyula unde am exersat multiple giumbușlucuri si ne-am pregatit de Olimpiada Sirenelor editia 2014.

a urmat o perioada linistita in care activitatile de la gradi si caldura caminului ne-au fost suficiente pentru a pastra ultimele doua liniute de la bateriile care trebuiau musai incarcate caci cu totii functionam in sistem de avarie.

am incercat cu iubire.

apoi cu zambete calde.

dar nu am reusit mare lucru.

ne-am pus apoi speranta in puterea celor dragi si am cantat de 5 ori La Multi Ani pentru sora cea mare.

pentru cei mai mici insa nu a fost suficient.

worst case scenario a deviant realitate. Rania a fost internata de urgenta la terapie intensiva caci niste nenorociti de muci au adus-o in insuficienta respiratorie acuta.

o experienta dureroasa care s-a intamplat cu dedicatie, din categoria “boala ca sansa”, caci dupa 3 zile in care lacrimile au curs siroaie (la mami nu la sister, da!) Rania a iesit cu zambetul pe buze din aceasta experienta si a reusit sa aduca laolata intreaga familie.

cu Ra acum mai stralucitoare decat soarele (care by the way a fost super de treaba anul acesta pana la un moment dat) am hotarat sa speriem iarna impreuna cu

micul print

si Ileana Cosânzeana

acum ca Frau Holle si-a luat zborul suntem cu gandul, la ce altceva decat?! la MARE.

pe drumul lung catre mare, am facut o prima oprire sa-i cantam lui Egon de Multi ani traiasca…

caci a facut si fratior 3 ani.

dupa care am continuat atat cu ceremoniile cat si cu apa.

iar de apa am avut parte berechet si in drumetia noastra prin Lunca Pogonisului unde am plecat in cautarea primavaerii (caci o pierdusem pe drum la un moment dat ;-0) si a LALELEI PESTRITE.

si cum ca am prins gustul calatoriilor, de data aceasta ne-am aventurat, cu mic cu mare, in rezervatia Cheile Nerei – Beusnita unde Egon a primit cea mai frumoasa recompensa pentru efortul depus (estimez vreo 15 km la picior de pitic).

o salamandra simpatica a dat mana cu el chiar la lacul Ochiul Beiului*.

*Legenda lacului spune că fiul unui guvernator din Levant, un bei, vânând prin locurile astea, s-a îndrăgostit nebuneşte de fiica unui păstor ce îşi mâna turmele de oi pe aici.
A urmat bineînţeles povestea de dragoste aferentă. Implicit toate au fost bune şi frumoase până când beiului cel bătrân i-au ajuns la ureche poveştile despre marea lor iubire. Crezând că dacă fata nu mai e, apune şi pasiunea tânărului a comandat uciderea ei. Dar, din nou bineînţeles, lucrurile nu au stat aşa. Astfel a izbucnit un război între cele două păreri, iar sfârşitul a devenit tragic, fiul beiului murind în luptă, plângându-şi iubita pierdută. Lacrimile au curs, de aici şi culoarea unică a apei lacului, turcoaz. (se mai povesteşte că în vremurile acelea străbune lacrimile aveau culoarea ochilor!)
S-au se poate ca în fiecare dimineaţă, un slujbaş al parcului, să aibe ca sarcină răsturnarea unei calimări cu cerneala albastră în lac. Fix 329 de picături!

tot pe drumuri cautand marea, l-am gasit pe Osterhase. undeva printre vestitele vii ale Austriei de Jos (http://www.reiters-hotels.com/golfhotel/), intr-un loc cochet si cu multa apa termala am facut ultima balaceala inainte de marea cea mai MARE.

dar fiind ca nu putem rezista in fata ei, a APEI. am mai incercat nitel marea cu degetul…

si ne-a placut tarrreeeeeee.

motiv pentru care ne-am luat si prietenii si am pornit-o catre Timis sa vedem daca apa e dulce or sarata?

era dulce.

asa ca am luat-o din nou la pas crezand din nou ca vom gasi marea prin Austria.

MARe ne-a fost insa mirarea cand in loc de castele de nisip am intalnit un impresionant palat iar in loc de sirene pe imparateasa Sisi in gradina zoologica din Schonbrunn.

si pentru ca atunci cand este vorba de calatorii, alegem de fiecare data drumul cel mai intortocheat.

la Vienna fiind, am facut o plimbare si prin vestitul Prater.

dupa care la asfintit am pasit pe covorul rosu la KOOZA – Cirque du Soleil.

si a fost wow.

si de aceea am hotarat sa mai ramanem nitel in lumea povestilor hoinarind prin Märchenpark (http://www.familypark.at/index.php?id=2), adica parcul povestilor de pe langa Neusidel am See.

de aici drumul nostru rataceste din nou catre est in acelasi spirit minunat al povestilor.

pentru voi, Cenusareasa!

Aplauze! pentru Mica Printesa si pentru faptul ca am contribuit si eu la reusita intregului spectacol.

iar de adio, caci am incheiat bilanturile cu gradi, am pregatit SOMMERFEST.

si acum pe drumul cel mai scurt (zau, nu glumesc ;-)). 3,2,1…

Krotiri Beach Resort in Akti Salonikiou, Agios Nikolaos adica la MAREEEE.

zburam pe apa.

sau cautam comori prin nisip.

dupa doua saptamani de “prea bine” facem retur catre casa caci din clipa in clipa trebuie sa soseasca pe lume IULIA, verisoara noastra draga.

so welcome to the world!

dupa care asa bine bronzati (ca sa fim in ton cu localnicii) mai zburam nitel si printre nori si aterizam la o mare si mai MARE.

Turk, Antalya, Calista Luxury Resort.

P.S. de aici am adus o enteroviroza de toata frumusetea ca si souvenir celor dragi ;-(

acum ca vara a trecut iar bateriile sunt bine incarcate.

PRIMA ZI DE SCOALA.

Anais, 5 ani si 7 luni. imbraca tricoul Montessori Schule. o noua calatorie in care pornim cu totii si dorim sa ne bucuram de minunatiile drumului caci destinatia finala este doar un mic punct pe aceasta harta.

fratii calatori, croiesc planuri de viitor.

printul, si el mare calator, striga

mi-e dor! mi-e dor…

si-au incercat sa-l mai impace 😉

si un motz.

caci pe el, motzul, nu l-am taiat de data aceasta.

am hotarat ca mezina trebuie sa ramana motzata pentru tot restul vietii iar celei careia, acum vreo cinci ani, i-am facut aceasta nedreptate, i-am facut astazi moatze multe, multe, multe 

baietii fara moatze prin cap dar cu pompoane pe alocuri au pastrat un aer serios, de gentleman.

ziua a fost calda asemeni Raniei iar vibratia bucuriei am resimtit-o alaturi de toti cei dragi care au venit sa ne binecuvanteze: bunici, matusi, unchi, verisoare, nasi, frati prin alianta si prieteni dragi.

a fost o zi de sarbatoare in care s-a asternut pacea si linistea launtrica in casa si sufletul nostru.

La Multi Ani!

sanatosi si frumosi.

acum cu inima plina de iubire, bucurie, amintiri, promisiuni, speranta si seninatate va dorim tuturor celor care treceti pe aici sa ramaneti sanatosi si sa ne revedem cu bucurie in noul an.

La Multi Ani!

P.S.

era sa uit de lucrurile pe care ni le dorim pentru noul an.

– sanatate

– intelepciune

– iubire

– intelegere

– pace

– si cat mai multe calatorii care sa ne deschida inimile, mintile si suflete.

Doamne Ajuta!

photo credit: Ramona Ilie

un an, doua torturi si trei lumanari.

si un motz.

caci pe el, motzul, nu l-am taiat de data aceasta.

am hotarat ca mezina trebuie sa ramana motzata pentru tot restul vietii iar celei careia, acum vreo cinci ani, i-am facut aceasta nedreptate, i-am facut astazi moatze multe, multe, multe 😉

baietii fara moatze prin cap dar cu pompoane pe alocuri au pastrat un aer serios, de gentleman.

ziua a fost calda asemeni Raniei iar vibratia bucuriei am resimtit-o alaturi de toti cei dragi care au venit sa ne binecuvanteze: bunici, matusi, unchi, verisoare, nasi, frati prin alianta si prieteni dragi.

a fost o zi de sarbatoare in care s-a asternut pacea si linistea launtrica in casa si sufletul nostru.

La Multi Ani!

sanatosi si frumosi,

inger

RANIA