[kaltura-widget wid=”4pt02709hc” width=”410″ height=”364″ addpermission=”0″ editpermission=”1″ /]

din nou o scurta trecere in revista.

marti. 6 octombrie. de cateva ore am implinit 8 luni. o mica vesnicie. insa lucrurile au functionat conform planului si ma pot lauda cu cele 7.250 g (ceva mai putin decat STAS, dar cum zice si tati mai bine o slabanoaga decat o grasa), vreo 72 cm, acum piele bronzata, picioare lungi, degetele cu personalitate si in continuare uluitor de sexy.

nu am sarit cu motocicleta peste Snake River Canyon la fel ca nea’ Knievel si nici nu i-am doborat recordul de 37 de oase gata rupte si pregatite pentru o analiza detaliata la microscop. si asta nu pentru ca n-as putea, ci pentru ca pur si simplu nu vreau. dar, sunt pregatita sa infrunt orice alta cascadorie. si ca sa va conving, v-am atasat cateva poze cu antrenamentele mele din baia personala.

una bucata radiator de perete gen spalier, una bucata antrenor gen tati, destul de tacanit, una bucata fotograf gen mami, ceva-mai-putin-tacanita, una bucata cobai gen copil de aproape 8 luni si mult tonus muscular. exercitii pentru dezvoltarea abilitatilor de supravietuire. corp superb in minte apriga. sau invers.

priviti si fiti invidiosi.

o dedicatie pentru fetele de la “scoala de superbe”.

p.s. marturisesc ca pe parcursul acestor filmari nu am cauzat stricaciuni si nici un fotograf nu a fost ranit. de suferit putin a avut, poate, doar orgoliul lui tati, pentru ca i-am citit in ochii dorinta de a ma imita. dar degetul meu s-a oprit pe eticheta cu limita de 100 kg. sorry tati.

pusa in fata unei recesiuni fara precedent, moda incearca sa supravietuiasca apeland la solutiile sigure. combinatia Alb-Negru, nu mai este doar simbolul absolut al elegantei ci Must Have-ul acestui sezon. asa ca m-am conformat.

am scotocit putin pe la mami prin sertare si iata cum un fular a reusit sa readuca la viata o tinuta care initial nu promitea foarte multe.

asa ca va sfatuiesc si pe voi, mai bine sa va puneti imaginatia la contributie, decat sa spargeti pusculita pentru achizitionarea unor piese vestimentare care oricum peste cateva saptamani vor ajunge in acelasi sertar cu lucruri nepurtate si demult uitate. si nici scuza ca peste ani vor deveni Vintage nu mai tine 😉

dupa un scurt concediu cu familia, prietenul meu cel mai bun Sony Cybershot a hotarat sa isi i-a o saptamana de odihna si sa plece pana in Germa’ de unul singur.

aseara la ora 20:03 fix, a aterizat impreuna cu un alt bun prieten, pe heliportul pietruit din curte. deloc odihnit si complet sleit a trebuit sa-l punem la somn pana astazi de dimineata.

insa de acum… the show must go on…

cocostarc intr-un picior,
tati s-a urcat repejor
in bujor
sa-mi arate din perspectiva de cocor
cum arata pe ogor,
de la noi din dormitor…

TAINA