cu un tonus bun si o stare de sanatate stabila, Lucas a ajuns in sfarsit acasa.

dupa o saptamana de spitalicit aici la Timisoara, baietelul nostru care pana nu demult era lipit de pieptul mamei sale, s-a transformat intr-un Flamanzila de nu-l mai poate satura nici pamantul. carne, morcovi, cartofi, fructe sau “borcanele” toate sunt niste delicatese pe care le infuleca cu o naturalete de parca asta ar fi mancat toata viata lui pana acum. o schimbare radicala (in bine) a obiceiurilor culinare care il vor ajuta sa scape si de singura problema de sanatate care-i mai da putin de furca – anemia. in rest, e BETON.

asa ca, cu mic (adica eu !!! ) cu mare, ne-am adunat in alai in fata spitalului ca sa-l conducem pe Lucas catre masina care avea sa-l duca ACASA (dupa multe saptamani de rataciri prin spiatele).

home sweet home. acel loc cald si frumos, in care alaturi de surioara lui Thea, il va astepta cu multa bucurie in suflet pe Mos Nicolae…

din nou o scurta trecere in revista.

duminica. 6 septembrie. de cateva ore am implinit 7 luni. o mica vesnicie. insa lucrurile au functionat conform planului si ma pot lauda cu cele 7.060 g (ceva mai putin decat STAS, dar cum zice si tati mai bine o slabanoaga decat o grasa), vreo 69 cm, acum piele bronzata, picioare lungi, degetele cu personalitate si in continuare uluitor de sexy.

de acum am si foarte multe peripetii in program insa despre ele va va povesti tati cand se intoarce din oras.

pentru ca astazi este sarbatoare, mami a stat cu sucitorul pe tati ca sa nu inceapa nici un fel de activitati electrocasnice. asa ca iarba a scapat de un styling in stil U.S. Army iar aspiratorul mare s-a bucurat si el de o zi de odihna. nu aceeasi soarta a avut-o insa si fratele sau mai mic, care a trebuit sa intre in “sut” pentru cateva minute.

dar cum se zice, dupa munca si rasplata. am avut parte de o dimineata intreaga cu tati. undeva, la orele pranzului a venit prietena mea Sarah impreuna cu doua bucati parinti la noi in vizita. Sarah, imediat ce a ajuns la noi, cand clopotele au batut de ora 14:00 fix, a ingenuncheat brusc iar apoi a inceput rostirea unor formule rituale care imi pareau a fi o rugaciune de după-amiaza. era mai de graba un plans in surdina, pentru ca ingenuncheatul nu a fost executat de dragul divinitatii ci din cauza neadaptarii vitezei de deplasare la conditile carosabilului. noroc cu tati care a dezactivat camerele fixe de pe DN Parcare – Casa, ca altfel cineva era bun de plata. nu sunt sigura daca mi-ar fi placut sa o acompaniez la muzicuta, dar am incercat timid. nu stiam decat primele doua versuri, apoi m-am incurcat.

in sfarsit am ajuns pe terasa, unde la putin timp s-a incins gratarul. pe mine m-au afumat ca pe carnati iar apoi, ca sa nu mor de pofta si sa renunt la morcovi m-au trimis la culcare. dream baby, dream. si pentru ca nu doar cascatul este molipsitor, am aflat ca la scurt timp, Sarah a folosit aceeasi metoda de a spala putina.

liniste deplina intrerupta pe alocuri de taclalele parintilor.

cand mi s-a aprins led-ul verde de la baterii am inteles ca sunt din nou functionala. am activat, in surdina, partea vocala si am fost repede atasata la comunitatea parintilor “care beau apa cu lamaie”. te doare mintea ce subiecte se trateaza. moda, auto, business, copii, tot felul de discutii. la un moment dat n-am mai rezistat si am izbucnit intrun ras isteric. am tinut-o asa vreo 10 minute, dar daca ma veti chestiona care a fost motivatia, nu va voi putea lamuri pentru ca “nu sunt abilitata sa raspund la aceasta intrebare”.

inca un led verde ne semnaleaza sfarsitul ciclului de incarcare si pentru Sarah, care, odata iesita pe terasa doreste sa-l forteze pe taticul aferent ei sa se tina de promisiune. intra in scena costumele de baie si valea in lac. stiluri superbe de inot artistic ne uimesc pe cei de pe mal. doar varsta frageda nu i-a permis Sarei sa se inscrie la Campionatele Mondiale de Inot, editia a XIII-a din aceasta vara de la Roma. sunt ferm convinsa ca, desi intrecerea a fost dominata de razboiul costumelor de inot, controversa materialului impermeabil fiind inca in disputa, Sara ar fi putut sa se impuna la proba de gratie si fara utilizarea acestui costum.

dar, pentru tatal arondat nu este suficient. ca atare angajeaza un gondolier, pe care-l plateste cu ora, iar el se ocupa de perfectionarea stilului de inot cu ajutorul unei metode originale. agatata de o parama in siajul barcii. lectii dure, ture interminabile, buze vinete, definesc o zi de cursuri inrobitoare.

dupa ce totul e uscat, impaturit si impachetat, iar barca spalata, platim taxa de inscriere si apelam la hamac pentru restul dupa-amiezi.

nu s-ar spune ca nu ne intelegem. de minune chiar.

si pentru ca: mai bine mai devreme decat niciodata… Sarah iti urez o zi cat mai frumoasa maine si un sincer La multi ani din partea noastra. te pup dulce si astept sa te revad.

si inca cateva cateva imagini cu Leea de la after party…

in curand mai multe imagini pe site-ul oficial al evenimentului…