toamna aurie pe drumul catre Sub Varful Cuntu (1460 m)
CASCADA CORNET
#ourwaytowonderland Weißsee Gletscherwelt
iubăceală.
Cheile Carașului
#ziuamamei
backwards.
Cold Mountain
habar nu am avut ce ora era. nu vedeam soarele. stiu doar ca atunci cand m-am trezit l-am vazut pe tati devastand mobila. nu intelegeam ce se intampla. nu stiam nimic de vreo mutare. ca atare stupefactia mea era evidenta, iar mami s-a simtit nevoita sa-mi explice de ce tati burduseste sifonierul in masina. plecam la schi la Kaprun. mama ce de bagaje. suntem mai bine aprovizionati decat orice magazin universal.
bagam viteza. putin. cam de 6 pucte amenda si 4 puncte in carnetul lui tati. ajungem la bancomatul unde mami, spre deosebire de alte vizite, nu printeaza bani, ci ii pune in automat. ghinionul #2. bancomatul se blocheaza cu bani, cu card cu tot. telefoane la brigada de interventii online. dupa negocieri dure si vorbe de alint plecam spre un alt bancomat. alti bani depusi, jackpot si cardul nu functioneaza o zi. cea mai tare negociere.
o luam in viteza pe omi si ne avantam catre granita. adorm. vreo ora sau doua. destul de mult totusi. ghinionul meu. atunci cand ma trezesc sunt la omi pentru o titi “to go”. cum dracu de am ajuns aici, cand trebuia sa fiu pe la Viena. iarasi stupefactie. iarasi una bucata explicatie. pe la Sannicolau Mare, iubitii si niciodata-nu-voi-renuta-la-ei-oricat-de-aiuriti-sunt ai mei parinti mi-au uitat pasportul acasa. reverse. salutam pentru a treia oara echipajele de politie insirate ca “o salba de margele” prin localitatile prin care trecem si iesim din mandra noastra tarisoara.
Viena – Marea Timisoara. odihna pentru o noapte la Hotel Schild si valea. pe inserat, ajungem la destinatie. Dominik, Karla si Edi ne asteptau sa facem o joaca. ce mai distractie, ce mai voiosie, ce mai bunastare. au tabarat toti balaurii pe mine si m-au zmotocit de mi-au mers fulgii. planuim ziua de maine care se intampla conform celor vorbite. Mita, Unchiul Radu si tati au format echipa de asalt numarul 1, cu tati pe schiuri (da ati citit bine, a renuntat la placa de snowboard pentru niste amarate de doage) iar restul trupei la sanius. norocul nostru e ca Dominik a venit cu sania din dotare.
tati a tot incercat sa cumpere o sanie si, pentru ca nici una nu indeplinea toate standardele impuse de catre inginerul de serviciu, adica el, a inventat o noua tehnologie, pe care o veti regasi cu siguranta la urmatoarele Jocuri Olimpice de la Vancouver de luna viitoare. a reusit sa imbine calitatile unei sanii robuste si confortabile cu agilitatea uneia de competitii. a ales unul dintre cele mai performante sasiuri din lemn de tec, a adaugat un cockpit din fibra de carbon, ce ar face orice monopost de formula 1 sa planga in hohote de invidie, a verificat sarcina dinamica pentru intregul produs si a angajat un pilot cu reale calitati de invingator. adica Je. a testat totul, iar studiile comparative efectuate de catre publicatii de profil ce cuprind atat date tehnice cat si date calitative, de la performantele la alunecare sau suportul lateral circular mergand pana la silentiozitate si confort confirma acest lucru. concret, tati a combinat tot ce este mai bun de la saniile competitorilor, le-a adunat impreuna, le-a condimentat cu un design progresiv, accentuand caracteristicile sportive si a inconjurat totul intro noua era de confort si forme dinamice. ce mai… daca doriti sa creati o impresie puternica la intalnirile de business, dar in acelasi timp puneti accentul pe performante, nu cautati mai departe. din februarie 2010 prin distribuitorii autorizati. (pozele 40-60).
baie, sanius, plimbari si
aaa… era sa uit. undeva in aceasta vacanta m-am mai pricopsit cu un dintisor. deci, la ultimul inventar avem in vistierie 6 buc.
final destination Verona
oras pe care nu l-am mai vizitat din cauza oboselii care mi-a luat-o mult inainte. insa si ploaia a fost o scuza pertinenta pentru a ramane in camera cu numarul 122 a hotelului Bareta.
decizie care a facut si victime…
vederi din Gavi
…dupa o noapte de somn de voie.
P.S. daca va place vinul atunci va recomand cu caldura sa vizitati acest superb oras din Italia. aici veti gasi pe langa unul dintre cele mai bune vinuri din Europa si linistea de care fiecare dintre noi are nevoie la un moment dat. un orasel medieval, mic dar foarte cochet unde va puteti relaxa pe deplin, unde spiritul italian va patrunde fiecare por.
…iar daca bugetul va permite atunci nu ezitati sa va cazati la Albergo L’Ostelliere, un hotel superb in mijlocul a zeci de hectare de vie.
noi din pacate am stat la Hotel Al CASTELLO, camera 205. dar asta doar pentru ca mami a tinut mortis sa mai ramana buget de hainute pentru garderoba mea de toamna/iarna si de cateva jucarele. altfel mi-ar fi sarit randul.