…la prima vedere probabil va ganditi ca vreau sa fac referire la “fabrica de fericire” si ca m-am cam incurcat in termeni. ei bine, NU. in cunostiinta de cauza, am facut aceasta alaturare de termeni si cred ca este sintagma care descrie perfect situatia de fapt din maternitatile din Romania.
cu mult entuziasm si bucurie in suflet, astazi dis de dimineata, am plecat cu mami catre spitalul Odobescu (maternitatea mai de fite din Timisoara) unde urma sa o cunoastem pe Daria Anastasia Semeniuc (model 28.10.2009 /10 p.m).
bucuria insa a fost scurta. imediat ce am intrat in cladirea spitalului ne-au intampinat 2 indivizi care s-au cam bagat in seama, stand cu mana intinsa dupa un mic ciubuc “de-o bere”, dar mami i-a ignorat complet si si-a vazut de drum. apoi a urmat calatoria prin tunelul groazei pe “scarile iadului” (citez o buna prietena de-a lui mami care, in plin travaliu, complet dilatata, a trebuit sa urce aceste scari pana la etajul doi unde se afla sala de nasteri. mentionez ca in cladire nu exista lift si nici loc ca sa te duca cu targa). dupa doua etaje si un coridor am ajuns in final la salonul cu numarul 40. o incapere ce arata mai degraba a camera de tortura. 4 paturi inghesuite, usi si geamuri deschise, curent, multa galagie, mizerie, personal medical interesat doar de propria bunastare si de rotunjirea veniturilor si doi copilasi angelici care incercau sa-si gaseasca linistea alaturi de mamicile lor.
de aici si pana la “fabrica de copii” nu mai este decat un singur pas. 29 de cezariene in 24 de ore…
29 de mamici mutilate si complet dezintegrate, care abia mai pot avea grija de ele daramite de copiii lor. femei carora li s-au spus tot felul de povesti ingrozitoate despre nasterea normala si travaliul traumatizant si avantajele unei cezariene (poate pentru medici). in 30 de minute, din timpul garzii, s-au scapat de un job care in mod normal ar fi putut dura si 13 -14 ore. remunerarea in plic este x2. evident ca lor nu le pasa de faptul ca spitalul are costuri x6 cu o mamica care a nascut prin cezariana vs. nastere normala (doar nu-i treaba lor sa gestioneze banii publici). in necunostinta de cauza si multa incredere in medicul curant toate aceste femei/mamici au acceptat sa se supuna unei asemenea interventii fara sa i-a in calcul nici macar pentru o secunda efectele secundare. apoi tot ele au fost cele care trebuiau sa traga ponoasele. mult prea tarziu insa.
iar de copilasii nevinovati, care stau toti gramada intr-o singura incapere, fiind supravegheati doar de catre o singura asistenta cu sange mult prea rece, nici nu vreau sa vorbesc acum. este un subiect pe care-l voi trata cu o alta ocazie pentru ca eu sunt o fericita care am avut-o pe mamica mea langa mine in fiecare clipa de cand m-am nascut si la fel este si acum.
si in final dar nu in ultimul rand, pentru a avea o imagine completa a acestui peisaj decadent, in fata fabricii de copii cateva tinere mamici imbracate in halate stau si savureaza fiecare in parte cate una, doua, trei tigari…
2 Comments
e pacat ca ai avut parte de asemenea traume si ca nu ai reusit sa traiesti sentimentul unei nasteri normale.
e sublim. insa daca nasti intr-o tara civilizata. eu am nascut in Germania si imi dau seama pe zi ce trece ca a fost cea mai inteleapta decizie a vietii mele. la 37 de saptamani m-am urcat singura pe masina (sotul meu a venit o saptamana mai tarziu cu avionul) si m-am carat 1.600 de km, am stat in chirie o luna (doua saptamani dupa nastere, cu Anais ca sa revina la greutatea initiala) insa tot acest stres a fost zero barat pe langa satisfactiile de care am avut parte acolo. si ce e cel mai frumos ca nimeni nu a asteptat spaga (am platit la casierie 2.000 de euro, atat costa o nastere normala in care sunt incluse pana la 10 zile de spitalizare). dar fiind atat de multumita de moasa care a avut grija de mine i-au cumparat o cutie de praline Lindt (5,99 euro) si i le-am dus cateva zile dupa ce iesisem din spital. tipa a inceput sa planga, m-a luat in brate si nu stia cum sa ne multumeasca. zicea ca nu primise niciodata vreo atentie de la nici o pacienta…
am plecat din spital dupa 24 de ore pentru ca am fost top fit iar Anais era deja campionala la supt si am primit din partea spitalului un portbagaj de cadouri (cos de scutece AngelCare cu o rezerva, cosmetice pentru bebe, vreo 3 sezete, 1 biberon, prosopele de sters copilul la gura, carti de specialitate gen Mama si Copilul, reviste gen Super Bebe, creme pentru san, pads-uri absorbante pentru sutien si o groaza de vouchere de reducere la diverse produse si cel mai frumos ca NU am primit probe de lapte praf – este interzis sa faca sampling cu lapte praf).
lucruri pe care nu le vei intalni in Romania nici peste 50 de ani. dar ciudat este faptul ca o mare parte din personal sunt romani si rusi care s-au adaptat sitemului de acolo si nu-si permit sa miste in front. asistenta din salon a fost o tipa din Lugoj (oras langa Timisoara), avea vreo 1.000 de euro salar dar nu se plangea si nici nu astepta spaga (iar la noi cred ca-si rotunjesc veniturile la mult mai mult decat 1.000 de euro pe luna si de-aia tot fac greva si se poarta cu tine ca si cu o carpa).
dar cum zicea cineva traim in Romania si asta ne ocupa tot timpul…
Vai, vai , vai!
Cat de bine le spui! DAR…eu am asistat la vreo 4-5 nasteri normale si am fost ingrozita. Eram acolo cand le dilata fortat(adica baga degetul cica sa vada cat e dilatata), apoi le urca pe calul troian( masa aia care parca e facuta sa te umileasca – eu nu pot sta la un control 5 minute daramite sa si nasc). BON! Apoi durerile mamei si raspunsurile ironice ale asistentelor sau medicilor: ‘lasa draga ca ti-a placut cand ai stat pe spate!’ si colac peste pupaza infimiera care apasa cu cotul de la coaste spre buric sa iese copilul ala ca i se incheie tura. Bine astea sunt cazurile fericite. Dupa ce naste mama e lasata pe masa sa ii tremure picioarele ca raciturile fara sa puna o patura pe ea – pana iese placenta 🙁
Crede-ma e horror!
Mai sunt si femeile care sunt lasate care 2-3 zile dupa ce li s-a rupt apa si poate ca ar avea nevoie de cezariana dar daca nu a primit cascavalul cine sa se deranjeze.
Am facut prima cezariana dupa ce vazusem. Imi era atat de frica de nasterea normala si in plus imi pleca si medicul in concediu dupa ce ii cotizesem de doua ori pe luna la controale. Regret ca am facut cezariana acum, enorm. Eu nu m-am refacut asa de repede ca alte mamici. Am avut niste dureri ingrozitoare. Nu puteam respira.
Am ramas insarcinata cand fetita avea 1 an si 2 luni si toti m-au speriat ca nu pot naste normal, ca sunt prea mari riscurile, ca imi pun viata in pericol…ca voi sta prin spitale in timp ce fetita mea ma asteapta acasa 🙁
Urasc sistemul medical romanesc si nu stiu daca sunt pregatita sa ma intorc sa lucrez intr-un spital.