pierdut una bucata buric in data de 14 februarie, de ziua indragostitilor. declar nul.

asa mi-am inceput eu ziua de astazi.

am facut pariu cu tati ca eu scap mai repede de buric decat reuseste el sa faca o poza la pasarelele din curte. si desi am castigat detasat, tati s-a ambitionat si a facut nu una, ci doua poze, pe care am gasit de cuviinta sa vi le trimit.

carevasazica dupa 8 zile de viata am in cont “tinerete fara batranete si viata fara de moarte”… editia adaugita si revizuita 2009, doua jucarii de la Chicco, o ciunga si doua Timisoareana, toate castigate cinstit la pariu cu tati.

nu inteleg insa un lucru. de ce tuturor copiilor li se spune ca barza este cea care se ocupa de livrarea copiilor? pentru mine, mami si cu tati au planuit un “termin”, asa cum ii spune in germania, cu Susanne. alias moasa. daca stau sa ma gandesc bine, ea a fost prima persoana pe care am cunoscut-o.

conserva. masina/somn de voie. clinica… si revederea cu Susanne. ce mai artificii, ce mai lacrimi si la mami si la Susanne, ce mai imbratisari, pupaturi, ce mai… foarte lacrimogen totul. noi i-am facut cadou o cutie de ciocolata, asa cum se obisnuieste pe aici daca esti groaznic de multumit, iar mami nu avrut sa plece fara cateva fotografii.

in cateva poze se vede si barza, care cred ca a avut cateva zile grele, pentru ca pare destul de obosita.

sa fie totusi adevarat cu livrarea? hmmm… trebuie sa ma mai gandesc.