de cateva zile ne-am mutat la casa noua, casa care a adus cu ea tot felul de gadget-uri, precum masina de spalat vase, hota si un cuptor high tech cu program special de paine si pizza, pe care inainte nu le aveam dar mami si le dorea din toata inima.

bun.

acum toate frumusel asezate la locul lor, noi si sclipitoare asteapta sa fie folosite.

insa pauza.

mami le tot sterge cu carpa, le lustruieste de 5 ori pe zi si se lamenteaza ca-i trebuie inca o facultate sa invete sa foloseasca tot acest nou instrumentar.

iar vasele sunt spalate in continuare la chiuveta cu buretel si detergent.

nemultumirea este insa evidenta iar bombaniturile mamei dupa manualul de intructiuni este cam in zadar deoarece carticica care ar trebui sa o lumineze este undeva ratacita printre gramezile de lucruri care nu si-au gasit inca locul.

bingo!

este momentul in care nu mai pot sta pasiva sa ma uit la parintii mei care se invart in jurul unei masini de spalat vase si privesc neputincios.

pe principiul “ajuta-ma sa fac singur” am luat-o pe mami de mana, am deschis masina de spalat vase si i-am aratat pas cu pas ce are de facut. aici punem pastila si inchidem usita, apoi punem vasele frumos ordonate in cele doua cosuri, oalele vin jos, farfuriile si paharele sus, tacamurile se aseaza ordonat lingura la lingura, furculita la furculita, cutit la cutit (nu asa aiurea cum le-ai asezat tu mami!!!) apoi se apasa pe butonul acesta mare care porneste masina si apoi pe butonul mic se apasa de 4 ori pana ce ajungi la programul cu “farfurii”. acum gata inchizi usa si masina porneste singura.

dupa somn deschizi usa si vasele sclipesc precum cristalele swarovsky.

simplu nu-i asa?!

cu siguranta da, atata timp cat activitatile de viata practica sunt o parte esentiala din programul meu zilnic de la gradi.

de la varsta de un an si sapte luni, de cand am pasit pentru prima data la Montessori Kinderhaus, in fiecare zi dupa ce mananc micul dejun si pranzul imi duc vesela si tacamurile la chiuveta sa le clatesc si apoi le asez cu grija in masina de spalat vase pe care noi o programam si apoi o pornim inainte de a merge la somn.

si da.

cu siguranta in decursul anilor s-au spart multe farfurii, multe pahare insa doar asa am putut invata care sunt consecintele directe ale unor fapte banale gen scapat un obiect din sticla/ceramica pe jos. doar asa am putut invata ca in cioburi te poti si taia daca nu esti atent si ca o gramada mare de bucatele de sticla pot fi adunate cu destul de mare usurinta in doua secunde si trei miscari cu matura si farasul fara a face mare caz dintr-o asemenea intamplare. si da asa am putut invata sa fiu responsabila si sa-mi asum responsabilitatea pentru ceea ce fac.

case closed.

P.S. iar daca inca mai sunt sceptici la adresa gradinitei mele (si a lui Egon) Montessori Kinderhaus si implicit a pedagogiei Montessori nu pot decat sa le urez succes in drumul lor si sa le doresc ca cineva totusi sa-i lumineze la un moment dat…