tintuita pe burtica in poalele lui tati, asteptam becketian sa vina un Godot capabil sa raspunda angoaselor ce ma macina. numai ca intrebarile existentiale de factura pur abstracta din teatrul lui Samuel Becket, la mine, s-au redus prozaic si dureros de pragmatic la una singura: cand voi reusi sa articulez cuvantul “foame”.