Craciun fericit!?

totul a inceput de ieri…

am imbracat un blug a la ’70 si m-am conservat… stiti voi… in masina, in conserva, pana in oras unde am avut o scurta intalnire cu oti, caruia i-am zmotocit barba si i-am urat de bine. de data asta m-am comportat onorabil, fara tipete sau moflaielile traditionale.

de acolo am continuat alergarea pana la omi, unde l-am reintalnit pe einstein, fratiorul meu. masa rapida, pupaturile de rigoare si valea la cumparaturi… de brad. primul meu brad. uraaaaa.

eram pe cale de adormire cand am auzit-o pe mami explicandu-i lui tati, care cobora din masina si se pregatea de negociere, ce fel de brad doreste. unul nu foarte inalt, bogat si frumos mirositor. nu stiu ce s-a intamplat intre timp dar m-am trezit acasa, vazandu-l pe tati incercand sa dea jos de pe masina un brad mai inalt decat casa noastra. un fel de Empire State Building al brazilor de pe la noi. cand l-a vazut mami, am crezut ca o sa-i zboare capacul de la kukta, asa de tare tasneau aburii.

tati a ramas in curte sa-l infiga in suport, si desi i-am inmanat propria mea ascutitoare, tati s-a incapatanat sa-si foloseasca toporul din dotare. si dai si lupta, si lupta si dai pana cand falnic bradul s-a inaltat la verticala. mama mia cat era de inalt. n-am mai vazut asa ceva. nici macar in Austria. si pot spune ca am vazut ceva munti la viata mea. era asa de inalt incat am fi avut nevoie de o catapulta sa-i montam steluta din varf. da’ ce zic eu steluta. am fi avut nevoie de Steaua Polara ca s-o putem vedea de aici de jos de la noi, ca asa departe era varful.

cu chiu cu vai, tati l-a culcat pe monstrul nostru si l-a taiat in doua. una bucata pentru noi, una bucata pentru cateii nostri. cred ca l-a asta s-a gandit tati cand l-a cumparat. ce mai… rational si cumpatat om. pe langa toata tevatura, a mai luat si foarfeca si a mai taiat niste crengute spre disperarea lui mami, care-i zicea ceva din engleza-fara-profesor. in cele din urma l-a fortat tati in casa pe domnul brad si l-a pus la locul lui. cu stupoare, am constatat cu totii ca nici dupa face lifting-ul intreprins, nea bradul nu incapea. foarfeca si… zbang inca cinspe’ tzanti.

in sfarsit postat la datorie. ba ca-i bun, ba ca-i frumos, ba ca-i urat. eram la limita dintre a-l iubi neconditionat si a-l uri pana la moarte. nu ma puteam decide. tati se gandea, de gura lui mami, sa se imbarce in masina si sa cumpere altul. daca nu era asa de tarziu parca ne si vedeam cu inca un brad in casa. cred ca atunci tati s-ar fi acoperit cu primul.

incepe migaloasa activitate de impodobire cu elemente bio. panusi, beteala si globuri din lemn, alaturi de o steluta plina de sclipici auriu care, dupa vreo zece minute pecetluieste sfarsitul actiunii.

ma uit mai bine. si din stanga si din dreapta… si parca incepe sa-mi placa. parca si lui tati. parca si lui mami. mai trag o privire si ma duc la culcare. sper ca sa ma gaseasca si pe mine mosul, sper sa-i placa bradul meu si mai sper sa inteleaga ca in ultimele zile am fost putin mai nelinistita pentru ca tocmai mi-a mai iesit un dintisor. si sa sti mosule ca inainte de dintisori am fost foarte cuminte.

dimineata de vis cu jucarii numai pentru mine. nu va spun cate pentru ca inca nu stiu sa numar, dar suficient de multe incat sa-mi ajunga pentru… zece minute. ma plictisesc destul de repede si fac o lista cu doleante 2010. pentru a nu genera o noua miscare de strada plina cu revendicari nerealizabile, tati cade la invoiala si semneaza pactul. eu voi fi o fata cuminte iar tati tre’ sa plateasca. mai are timp pana la anul.

plecam la buni pentru un morcov fiert si o supa pe care sigur nu o voi manca. nu ne indepartam bine de casa ca vedem si cadoul pentru tati. un morman de moloz, dar frumos ambalat in saci de gunoi, probabil lasati de mosu aseara. halal mos. sau sa fi fost niste proxeneti, asa cum ii numeste tati pe neamprostii nostri de porci in doua picioare. ce sa-i faci…

asa cum v-am spus am mancat un morcov fier la omi si cu asta basta. ei bine si prima mea lingurita de sarma. doar o mica lingurita. atat.  o supa rapida pentru mami si tati si am zbughit-o acasa.

si acum va las… ca au venit Mita si cu unchiul Radu sa ma vada. iar eu le-am pregatit o reprezentatie pe cinste.

Craciun Fericit si voua.

You may also like

6 Comments

  1. mami draga , iarta-ma daca te-am suparat cu comentariul meu … si prietena mea cea mai buna e unguroaica , deci n-am nimic cu tine din acest punct de vedere …dar mi-era ciuda putin ca in acest site minunat , pe care ti-ai dat seama ca il urmaresc cu interes , se strecoara unele greseli , care nu tin de nesomnul tau de 11 luni , ci de anumite reguli gramaticale gresit deprinse … gen “sa stii” cu un i , “asi face” in loc de “as face” …dar care , cum zici si tu , nu mai au importanta atunci cand ii faci pe ceilalti fericiti cu minunea ta de copil , dupa o zi de “adult” … inca o data scuze … sa stii ca la mine s-au implinit 3 ani de cand n-am dormit o noapte intreaga , si te inteleg …avem si noi un baietel de 3 ani si o fetita de 9 luni … mai mult de aceea iti urmaresc site-ul , pt ca fetele noastre seamana fizic , si au si varsta apropiata … si mi-e tare drag sa mai vad copii frumosi si parinti deosebiti … deci inca o data , iarta-mi comentariul deplasat, poate, din context… pupici …

  2. @ale
    in primul rand vreau sa clarific doua aspecte in legatura cu bradul.
    1. doi ani la rand am cumparat brad la chiveci. mic, pricajit dar foarte scump ca sa contribuim macar putin la salvarea planetei. de ambele ori am luat mata’n sac. 10 cm de pamant in chiveci iar apoi in loc de radcini am gasit BETON. adica pom mic si urat taiat si plantat in beton si pus putin pamant pentru a fura ochii. pretul a fost prohibitiv si cu planeta tot nu am facut nimic.
    2. anul acesta am cumparat brad taiat din vreo plantatie, am plantat insa 20 de pomi in contrapartida acestui gest. cred ca compenseaza…

    iar in ceea ce priveste gramatica nu are nici o relevanta ca sunt unguroaiaca sau nu. dupa 11 luni in care nu am dormit mai mult de 3 ore legate iti zic sincer ca nu vad nimic iesit din comun in a mai pierde sirul cuvintelor. nu avem pretentii de scriitori de elita care asteapta vreun Nobel pentru acest jurnal.
    scriem aici doar pentru a pozitiona cat mai exact in timp anumite intamplari ale fiicei noastre. scriem pentru cei care sunt departe de noi dar vor sa stie cum ne merge. scriem pentru toti cei dragi noua care seara de seara reusesc sa uite pentru cateva minute de problemele cotidiene si li se strecoara un zambet pe buze citind cate ceva din povestile Anaisei sau uitandu-se la cateva imagini ale unui copil cu adevarat fericit.

  3. pana acum mi-a cam placut tot ce faceti si spuneti … insa daca sunteti atat de “bio”-“eco” , cum de ati cumparat un brad adevarat ?! si mie imi plac cei adevarati , pt tot ce reprezinta ei , pt miros , pt mizeria de la urma … insa nu-i impodobesc cu “panusi, beteala si globuri din lemn ” … v-ati contrazis putin in principii … in rest totul frumos !!! scumpica ramane o scumpica , si taticul un dulcic … mamica sa mai lucreze putin la gramatica limbii romane … o intelegem daca e unguroaica …si o iertam … as mai spune cateva … dar e Craciunul , si nu vreau sa vi-l stric cu comentariile mele … La multi ani !!!

Leave a Reply