cam asta putem concluziona dupa prima saptamana de varicela.

la noi aceasta varicela s-a transformat intr-un mare camp de socializare si imprietenire intre frati. tot ce nu s-a legat in aproape doi ani de convietuire frateasca, toate conflictele si resentimentele s-au cam rezolvat acum.

in semn de solidaritate am tinut neaparat sa raman acasa cu fratiorul meu ca sa-i pot alina macar putintel durerea.

si-am facut foarte bine asa!

Egon a fost bucuros ca am stat cu el, ca avea cu cine sa se joace, cu cine sari si face tumbe, cu cine sa faca intrecere la proba de alergare sau la “sang pang”* si mai avea si cine sa-i faca cate o vraja atunci cand scarpinatul parea de neoprit sau cand oul decojit devenea o problema existentiala si trebuia musai reparat.

cu acest prilej pentru noi trei timpul s-a cam oprit putin in loc si am avut cu totii ocazia sa luam aer adanc in piept si sa ne linistim, sa ne luam de mana uitandune-ne unul la celalalt adanc in ochi, sa ne imbratisam, sa ne ascultam.

este pentru prima data de cand s-a nascut Egon cand am reusit sa lasam agitatia cotidiana, fuga de colo’n colo, termenele si intalnirile la o parte si sa ne bucuram de noi la gramada si de miciile nimicuri ale vietii zilnice care aduc probabil cea mai mare bucurie.

ne-am imprietenit cu casa si-am explorat toate coltisoarele ei ascunse, gasind fel si fel de lucrusoare unele mai interesante decat altele. am avut timp sa luam fiecare jucarie in mana si sa ne aducem aminte de povestea ei. am redescoperit jocuri pe care nu le mai jucasem de multa vreme si jucarii de mult uitate. cartile au prins si ele glas si povesti de pe vremea cand eram bebelus au fost recitite iar altele noi si-au gasit loc in sufletele noastre. intreaga casa este plina de jucarii care parca au prins viata si suntem cu totii intr-o continua calatorie ludica care ne face sa fim din ce in ce mai creativi si mai jucausi.

ma gandesc cu bucurie ca mai avem inca cateva zile bune de tratament dintr-acesta magic si apoi ce-o mai fi, om mai vedea…

* joc inventat de catre mine care este un fel de alergare cu stafeta si obstacole in acelasi timp, trebuie practicat in chiloti si apoi se bea in cinstea castigatorului “sang pang”.