dupa ce Puky (bicicleta fara pedale) a fost insotitorul meu timp de un an si mai bine, astazi este ziua cand am hotarat sa o trimit in pensie.

bicicleta mare, cea cu pedale ii va lua locul.

pe ea o cunoasteti deja de mai multa vreme, face parte din efectivul “mobil” de cand am implinit 3 anisori.

la inceput ne-am placut apoi ne-am masurat, ne-am comparat si am concluzionat ca nu suntem inca prietene prea bune. trebuia sa mai cresc putin.

au mai trecut de atunci cateva luni si s-au mai asezat cateva straturi de praf pe bici a mea draga pana sa doresc sa o scot din nou la lumina si sa incerc sa leg o noua prietenie pe viata.

pe atunci o pornisem cu mult efort mai intai pe terasa apoi pe strazile pitoresti din satele vecine, evident ajutata fiind si de niste auxiliare gen roti ajutatoare. am functionat asa o vreme pe diferite trasee, am facut drumuri mai lungi si mai scurte dar cumva nu simteam libertatea pe care o doream de la acest vehicul cu roti, motiv pentru care Puky (the one and only) si-a reintrat in drepturi.

astazi insa am simtit o dorinta uriasa de a-l face pe tati sa fie mandru nevoie mare de mine si sa ma aprecieze asa cu toata inima lui uriasa. vroiam sa ma imbratiseze si sa ma laude la toti oamenii de pe lumea asta.

si uite asa un alt Puky, de data aceasta albastru, cu pedale dar fara roti ajutatoare, al prietenului meu FAbi,  m-a imbiat sa dau toate temerile deoparte si sa o iau la picior, trecand in doar 5 minute la o noua etapa, cea a biciclistilor profesionisti de trei ani si jumatate.

am primit cu bratele deschise toate aplauzele si magulirile alor mei.

dar mai mult decat asta sunt fericita de ceea ce am reusit sa fac astazi pentru mine. a fost asa un pas mic de tot pentru omenire dar poate cel mai mare si mai important pentru mine. este pentru prima data de multa vreme incoace cand ma simt mare, si imi place asta.

iar pentru a nu uita cele invatate la orele diminetii, am gonit-o la omi sa mananc un pranz copios ca sa capat si mai multa putere dupa care pe locuri fiti gata…

START.

de data aceasta cu bicicleta proprietate personala roz bonbon fara roti ajutatoare.

plimbarea a fost un mare succes iar de aici inainte cuvantul cheie va fi “pedalez”.

mult. mult. mult. cat mai mult…

P.S. iar tu draga Puky odihneste-te in garaj pana ce Egon va mai creste putin. apoi insoteste-l si pe el pe taramuri indepartate si colorate si arata-i lumea asa cum doar cu tine se poate vedea.