primul Egon si apoi am continuat eu intreaga noapte si apoi inca putin dis de dimineata.

se pare ca acest domn batran a fost si anul acesta foarte tolerant si iertator la toate poznele pe care le-am facut de-a lungul timpului.

darnic ca de obicei, Mos Nicolae, ne-a vizitat aseara si ne-a umplut cizmulitele cu multe, multe bucurii. mai multe chiar decat ne asteptam sau ne doream. din toata puzderia de jucarii, evident ca lui Egon i-a placut cel mai mult papusica mea Alba ca Zapada iar mie “noroc ca mi-a adus si din astea de spart” (n.a. ambalaj de nylon cu bule de aer).

seara s-a terminat alaturi ne prieteni dragi noua, intr-o nota delicios de dulce, cu multa ciocolata, care nu ne-a agitat insa somnul si cateva povesti cu zane…

acum ca este deja dimineata, si noaptea a fost cam scurta, ne-am indulcit din nou guritele cu niste cioco iar jucariile parca au prins viata sub stralucirea stelelor si lumina diafana a lunii. acum papusile imi zambesc si imi vorbesc iar Egon este fascinat de minunile pe care le poate face cu ciocanelul lui din lemn.

multumim mult, Mos Nicolae!

vom fi cuminti si te asteptam cu cizmulitele curatate si anul viitor.

p.s. LA MULTI ANI! tuturor celor care isi sarbatoresc astazi ziua onomastica si un pupic special lui BuNICU si nanei Nicolle.

http://www.montessorihaus.ro/montessori/gallery_nikolaus-groz-2011.htm

o scurta trecere in revista.

duminica. 4 decembrie. peste cateva ore fratiorul meu va implini 9 luni. o mica vesnicie. insa lucrurile au functionat conform planului si se poate lauda cu cele 8.900 g, 73 cm lungime, piele alba cu multe bube, picioare lungi, degetele cu personalitate si la fel de very handsome ca si pana acum. in plus atunci cand imi zambeste, asa foarte suav cum doar el stie, i se pot vedea si cei 6 dintisor (4 sus + 2 jos) de lapte praf.

intre timp a devenit foarte expresiv si zambeste intr-una. comunicam foarte bine iar el are intotdeauna ceva important de spus, dar sa ne intelegem, ultimul cuvant imi apartine tot mie, Anais, deocamdata. in curand va reusi sa-si rosteasca numele clar si raspicat dar silabiseste deja foarte bine mama, oma si un fel de tata. se intoarce de pe o parte pe cealalta (un fel de tumba, cum ii zic eu) se aseaza si sta singur in fund, este campion la mers in patru labe dar nu rateaza nici o ocazie sa mearga cu sprijin pe piciare si cel mai important, astazi a reusit sa stea singur, fara sprijin, pe propriile-si picioare in echilibru vreo 30 de secunde. bravo EGON!!!

la capitolul joaca este un super fratior. participa cu drag la toate jocurile de fetite iar bucataria mea este locul lui preferat, acolo impreuna cu mine gatim pentru mami si tati tot felul de bunatati, spalam vase si cateodata ne bucuram de acustica excelenta a vaselor din metal si a lingurilor de lemn. sariturile, tumbele si zborurile spatiale sunt alte activitati preferate la care ne distram de minune impreuna. alte lucruri pe care le facem impreuna sunt activitatile “colorate” cu diverse feluri de pixuri, creioane, carioci, tempera si multe alte feluri de pigmenti, tot la capitolul culori pot sa incadrez si jocul cu diferite cuburi pe care eu cu mami le construim iar lui Egon ii revine bucuria daramatului si sacul cu mingi colorate care ma fac si pe mine sa merg in patru labe prin casa si sa arunc cu ele dupa fratiorul meu, Egon, care se distreaza maxim la acest joc. deocamdata la sectiunea carti facem echipe diferite pentru ca pentru el acele blocuri de hartie foarte colorate nu reprezinta altceva decat o delicatesa care trebuie mancata repede, repejor ca nu cumva sa fuga cuvintele din ea.

este cam certat cu somnul, ora preferata de joaca fiind undeva intre 3:00 a.m. si 6:00 a.m. iar peste zi cel mult 1 ora. ii place mult sa manance dar este capricios la acest subiect. cel mai interesant este daca sunt bucati de mancare pe care le poate tine singur in mana si duce la gura. probabil acesta este si motivul pentru care s-a ales cu porecla de “sunculita” pe langa cea de “chelutu’ mana lunga”?!