Intalnirea cu lumea misterioasă a junglei are loc astazi, 28 noiembrie, la ora 11, în sala festivă a Liceului Nikolaus Lenau.

O dimineata deloc speciala in care m-am trezit la ora 6:04 si apoi am inceput sa ma implic intens in diverse activitati. Timpul s-a scurs repede iar in jur de ora 10:00 tati a tras semnalul de alarma ca este cazul sa ne pregatim de plecare daca mai vrem sa ajungem in timp util la spectacol. Mami se executa instant, se imbraca militareste in 49 de secunde si apoi in alte 3 minute reuseste sa ma biruie si pe bine. Doar ca tati inca viseaza si bate apropo-uri ca el nu are chef astazi de teatru de papusi si ca am putea sa mergem doar noi fetele. WRONG!!! Mami pune piciorul in prag si il i-a pe tati la 11 metri, cum ca in weekend toate activitatile se fac “zusammen” si nu se accepta nici un fel de invoiri, sau exceptii de la aceasta regula.

Intr-un final la ora 10:30 suntem in curte pregatiti de plecare. Tati incalzeste masina si o scoate din “garaj”. Doar ca intre timp, eu m-am lipit de grila de radioator de la masina “cealalta” si am dorit cu tot dinadinsul sa-mi impun punctul de vedere – “CU SUBARU MERGEM, MAMA!!!”.

Te poti pune cu nebunii?! Evident ca nu. Parcat masina cu numarul unu, in care era deja cald si bine, si ne-am instalat cu totii in masina rece si deloc confortabila a lui tati. Scartait de roti, acceleratii si am plecat in sfarsit la drum.

De aici parea ca totul va decurge conform planului. Gresit, din nou. La doar cateva minute dupa ce am plecat de acasa, datorita discutiilor extrem de plictisitoare pe care le purtau mami si cu tati in masina am hotarat sa inchid ochii ca sa ma indepartez de problemele pamantesti ale oamenilor mari si sa ma retrag in lumea feerica a povestilor si a basmelor.

Spre surprinderea mea insa dupa un somn adanc, in care am fost scoasa din masina, transportata in sala de spectacole si un speech caruia i-am dat ignore, m-am trezit chiar in mijlocul unei “jungle”, o lume magica care incepuse sa isi spuna povestea.

O poveste veche şi foarte frumoasa. O istorioara despre legile nescrise si bucuria prieteniei. Pe scurt – una dintre cele mai indragite povesti ale tuturor timpurilor: „Cartea junglei”. Aventura micului Mowgli si a prietenilor sai necuvsntatori a prins viata din nou, a cata oara, intr-o forma noua: moderna, vesela si inedita. Noua inscenare poarta semnatura regizorala a Evei Labadi si este o continuare oarecum fireasca a unui proiect pe acelasi text, petrecut in urma cu mai bine de 15 ani si semnat de Ioona Rauchan.

linia telefonica de urgenta: +40 89 89 AM MU CI s-a redeschis de ieri seara!

de data aceasta avem un serviciu special pentru mamele aflate in culmea disperarii. pentru a accesa aceasta sectiune trebuie sa apasati tasta 2 si sa urmati instructiunile…

am fost si voi fi in continuare o fetita foarte cuminte, o ascult intotdeauna pe mami, stau drepti in fata lui tati, la gradi sunt foarte atenta, cooperanta si silitoare, pap foarte bine (si acum ma refer la macare pe bune nu numai la “tzitzi”) si in plus mi-am lustruit deja botoseii si cizmulitele, pe care le-am asezat cu grija in geam, in speranta ca vei veni in curand si pe la mine.

eu imi doresc pentru mine in primul rand sa fiu sanatoasa iar daca mai ramane loc si de alte rugaminti mi-ar placea sa primesc o papusica. in rest de cele necesare a avut mami si cu tati grija sa nu imi lipseasca.

dar ca veni vorba de mami si tati, te rog mult sa lasi un car de sanatate si pentru ei in geamul meu, la fel mai vreau cate unul si pentru “baby klein”, omi, buni Doina, oti, BuNicu, strabunica si strabunicu, unchiul Radu si tusa Mita, Nana, The Godfather, Maria si Robi, pentru verisorul meu Dominik si parintii lui, pentru prietenii mei Fabi si Patrick, pentru Andreea si Harry, pentru Frau Christine si doamnele Dana, Diane si Mari de la gradi care ma rasfata intr-una, pentru Leea, Dania, Daria Anastasia si Vladut, pentru toti colegii mei de la gradi (care acum sunt cu totii cu mucii pana la picioare) si pentru toti cei care imi sunt apropiati si se roaga pentru sanatate mea.

imi doresc mult sa poti sa-mi indeplinesti toate dorintele, nu sunt multe dar fiecare in parte are o importanta la fel de mare pentru mine.

a ta, Anaishi.

la wc-ul mare, mama!

din 3 incercari am avut 2 reusite la pisu plus un capac de la sticluta de sampon care a facut plici si apoi s-a dus pe “canalizare”.

dupa o lunga perioada in care atat la gradi cat si acasa eram focusata pe observarea diverselor lucruri, fenomene sau atitudini, acum a venit vremea concluziilor si a comentariilor facute la tot ceea ce ma inconjoara.

“a venit frigul!”, “mama conduce”, “afara ploua”, “afara nu e voie”, “s-a trezit mama”, “tata doarme”, “Omi a mancat”, “Anais pisu face”, “Anais iubeste pe…”, “ce face tata acolo?”, “paharul este plin”, “arde focul”, “piciorusul spalam”, etc, etc.

evident, odata cu imbogatirea vocabularului si a capacitatii de intelegere si analiza a celor ce se petrec in jurul meu am dobandit foarte repede si intelesul verbului VREAU. il folosesc destul de imperativ (uitand mai mereu sa adaug un “bitte” sau “te rog”) si de cele mai multe ori “VREAU ACUM!” cam tot ce vad in preajma sau ce alti copii sau oameni mari au prin mana. sunt insa destul de intelegatoare atunci cand mami imi explica pe un ton foarte calm si cu suficient de multe argumente ca anumite lucruri nu se pot face sau obtine ACUM sau ca sunt si lucruri care trebuie impartite sau folosite la comun. nu izbucnesc in crize de isterie tipice varstei si nici nu ma dau cu fundul de pamant daca nu reusesc sa obtin ceva (se intampla insa foarte rar sa nu conving cu privirea mea inocenta de catel abandonat).

tot acum incepe sa rodeasca in mine si simtul proprietatii. de cateva zile “este al meu” sau doar “al meu” sunt vorbe des folosite in rutina zilnica iar dictonul “ce-i al tau e si al meu, ce-i al meu e doar al meu!” mi se potriveste de minune.

pentru ca toate lucrurile bune sunt 3, astazi am continuat cu sarbatorirea zilei de nastere a lui Fabi!

cu mic, cu mare am daramat casa din picioare dupa care am cantat din nou “LA MULTI ANI!” sa cresti mare si am suflat in lumanare.

party, party, party.

intai la gradi cu toti colegii de grupa.

dupa care distractia pe cinste a continuat la Fabi acasa…

cu Ana, mama si tata la “Timisu mergem”…

chiar daca mai tarziu decat de obicei sa sti ca nu am uitat de tine.

iti doresc numai de bine si poate ne dai o bere la anul. bineinteles ca impreuna cu baby klein. ca anul asta te-ai cam fofilat.

la multi ani buNICUle !!!

pusi.

… sau nuci?

nici vorba. titlul este corect: MUCI! mai exact o puzderie de muci.

l-am vazut pe tati cu o fatza de manelist intelectual atunci cand a sosit impreuna cu mami la petrecerea de Sankt Martin, la noi la gradi. e foarte adevarat ca nu l-am pregatit deloc de ce ar putea sa gaseasca acolo, asa ca tonusul ridicat ce il avea afisat la intrare a devenit o mimica identica cu cea pe care o ai atunci cand privesti un vecin care incearca sa se lege la sireturi stand in genunchi. cu mainile incrucisate. la spate.

mai concret! nu l-am prevenit ca grupa noastra este in perioada transferului de muci. de la transparenti la verzi, de la la grupati la scursi, de la cei care se intind pana la buza de sus pana la cei care se intind pana la urechi, de la cei care au robinetul stricat la o nara pana la cei care le-a ruginit si a doua teava, de la cei gingasi de 1 cm pana la cei jumbo pack de 3,7 cm, de la cei in forma de para pana la cei in forma de balon, ce mai… inflatie de muci.

am facut pana si o diploma de merit, dar a trebuit sa o multiplicam pentru a putea premia si originalitatea, stilul, eleganta in purtare si camuflajul in fata parintilor, in asa fel incat sa nu-si dea seama ca suntem raciti si sa le treaca prin cap sa ne dea vreun medicament.

daca este cazul, asteptam mesajele voastre la linia telefonica de urgenta: +40 89 89 AM MU CI, unde preluam orice fel de probleme, consultantul nostru fiind abilitat cu oricare dintre problemele voastre. satisfactie garantata.