a venit momentul in care trebuie sa ne procuram “avizul epidemiologic” pentru ca altfel mai e rost de stat o saptamana acasa.

initial mami vroia sa mearga la d-na doctor de familie pentru a lua aceasta adeverinta dar apoi constiinta si instinctul ei de mama si-a pus amprenta asupra situatiei. daca totusi domnita de la gradi avea dreptate si chiar nu sunt pregatita pentru a reintra in contact cu alti zeci de virusi, daca starea mea de sanatate chiar s-a agravat peste noapte (chit ca nu au existat motive reale de a intra in panica) si ajungem in cateva zile sa batem pe la usile spitalelor.

asa ca urma sa cerem o a treia parere. domnul profesor Ilie care ma vazuse si cu o saptamana in urma si care atunci imi facuse un cocktail de medicamente care nu a fost pe placul meu si cu atat mai putin a lui mami.

trezita dintr-un somn dulce de mai bine de doua ore, mami ma imbraca si ma duce in mare viteza catre spitalul Bega. aici domnul profesor ne intampina intr-un foarte frumos halat rosu care pe mine m-a facut instant sa plang. apoi m-am mai relaxat putin cand am scos si eu “telescopul” din gentuta. ma asculta. pac, pac, pac in spate. pac, pac, pac in fata. apoi urmeaza “gura mare” si vine lanterna si betisorul.

s-au rostit cuvinte de genul usoara bronsita, secretii si un usor spasm dar nimic grav. poate merge fara probleme la gradinita.

vine totusi o reteta si o schema de tratament*: Augmentin (din nou antibiotic), Ventolin (cel care nu se mai importa!) si putin siropel Panadol (initial era vorba de Nurofen dar mami zicea ca ma agita cam tare).

*asta pentru ca mami nu i-a specificat ca sunt sub tratamentul prescris de doamna doctor de familie!

si in final si avizul epidemiologic…

ora la care am ajuns cu foarte mult entuziasm la gradi.

primul drum catre cabinetul doamnei doctor Luca de la care urma sa primesc un biletel verde si un aviz epidemiologic de intrare in comunitate, birocratie necesara pentru toti copii care lipsesc mai mult de 3 zile de la gradi, indiferent de motiv.

insa surpriza. doamna doctor pauza. doar Patrick si colegii lui de la schule m-au intampinat cu un zambet larg si un calduros “Ciau Anaischi, ce faci?”.

asteptam 5, 10, 15 minute in culoar dar nici o miscare.

iesim cu mami in curte sa inventariem plantatia de spanac, salata, patrunjel, marar si lucerna a scolarilor si sa salutam cangurii, oile, capritele, iepurii si gainile. dupa care ne reintoarcem la cabinet.

intre timp s-a facut ora 8:50 si o domnita s-a instalat in cabinetul medical. in scurt timp am aflat ca doamna Luca este bolnava si ca dansa ii tine locul. ea urmeaza se ocupa astazi de impartitul biletelelor verzi, roz si rosii.

intram in vorba. mami ii spune ca am lipsit o saptamana de la gradi si ca sunt inca sub tratament dar ca m-a vazut d-na doctor de familie aseara si ca nu exista nici o restrictie de a intra in comunitate. ne intreaba de “aviz”, la care mami foarte senina, spune ca nu l-a cerut aseara de la medicul de familie pentru ca domna Luca se ocupa intotdeauna de acest subiect pentru cei care reintra luni in comunitate. o privire cam lunga si galesa dupa care cere sa ma consulte cu “telescopul”. mami da sa ma dezbrace de body dar doamna insista ca merge sa ma asculte si prin haine. ofteaza lung si nu zice nimic de bine. apoi se uita si la mine in gat. ofteaza din nou si concluzioneaza ca sunt intr-o stare foarte grava si ca nu sunt compatibila cu gradinita. mai urmeaza ceva discutii, incercari de lamurire dar domnita se tine tare.

nu. nu si iarasi nu!.

asa ca am primit un bilet rosu (chiar si acesta doar verbal) si o plimbare cu mami cu masina (asta ca sa nu zic acea vorba “cu vaca pe centru”)…