ar putea fi o explicatie plauzibila a faptului ca timp de  cateva ore ochii imi sclipeau precum cristalele Swarovski iar temperatura corpului atingea cote de cod rosu.

mami s-a luat cu vorba, eu m-am luat cu baietii mei (Fabi si Patrick) cu joaca si uite asa deodata se facut ora 14:30 cand foarte dragastos i-am zis lui mami ca vreau schlafen, nani im Zimmer.

zis si facut.

am dat ignor la compania care m-a insotit pana la acest moment (intre timp sosi si prietena mea Daria) si m-am dus la somnic alaturi de tzitzi eins si tzitzi zwei.

somnul dulce a durat insa doar o ora, vrand sa ma alatur cat mai repede echipei de jocuri de societate. aici insa am intampinat mari probleme pentru ca mami a sezisat ca nu ma poate luat in brate de cat eram de fierbinte, ochii imi erau tulburi dar sclipitori in acelasi timp si picioarele nu prea mai ascultau de mine. asa ca am fost scoasa foartat cu cartonas rosu si un supozitor Nurofen din terenul de joc.

pe margine insa imi faceam cumintel incalzirea si la vreo juma’ de ora eram din nou in forma maxima. dar degeaba ca jocul s-a terminat iar membrii echipei au plecat fiecare la casele lor.

asa ca din lipsa de activitate am tras si eu pe dreapta la ora 20:00, temperatura insa incepea din nou sa creasca. la ora 22:30 eram mai rosie decat noul semafor instalat la Catedrala si temperatura era si ea demna de un cod la fel de rosu.

inca un supozitor, de data asta Eferalgan (Paracetamol) si putina compresa rece de la tati si bye, bye febra forever…

P.S. din cele 3 termomentre pe care le aveam in casa nici unul nu mai avea baterie suficienta pentru a ne putea fi de folos asa ca temperatura a fost un subiect relativ pe care l-am tratat ca atare la fel ca si cauza acestor neplaceri.