adica capsuni si ciocolata sau… ciuperci si cartofi (noi).

dupa doua saptamani in care revenisem la vechile “bune” obiceiuri de a manca doar tzitzi si nimic altceva (de vina au fost ultimii doi incisivi) am inceput sa alunec pe povarnisul uns cu speck. am inceput sa dau iama in piata, impreuna cu mami, ca sa cumpar un leustean cu cod de bare si bon fiscal, dar POS-ul ne-a jucat feste. batranica de la capatul aparatului s-a pierdut cu firea si si-a blocat device-ul. a sunat la providerul de servicii IT si a primit instantaneu un cod PUK de deblocare.

hai ma, ce dracu se intampla aicea?

vreau un kilogram de capsuni si-mi dau seama ca nu sunt abilitata sa le cumpar din piata, fara sa fiu nevoita sa-mi antamez vreo vizita pe la DNA sau pe la sectia din colt ca sa dau declaratii cu pix rosu. hai sictir. a inceput sa-mi fie foame si ma trezesc ca pot fi luata cu arcanul si considerata ilegalista daca nu am bonul la iesirea din piata. incepe sa-mi fie foame. dati-mi voie sa mananc inliniste.

multumesc.