leapsa sau paradis. sotron sau flori, fete si baieti. cazemata sau v-ati ascunselea. pac – pac sau 1,2,3 la perete stai. la malai sau capra si lapte gros. coarda sau elastic. toate jocuri de-ale copilariei de pe vremea cand mami era cu 7849 de zile mai tanara iar vremea nu juca feste nimanui.

imi dau seama ca aproape jumatate din viata mea mi-am petrecut-o stand in casa (fortata de imprejurari), incercand sa inventez tot felul de jocuri care mai de care mai plictisitoare, doar de dragul de a face timpul sa treaca. noroc in acele cateva zile in care afara ningea ca-n povesti. doar atunci am mai iesit putintel in curte la sanius. in rest am zacut la carantina, ferindu-ne de cele multe grade cu minus, care au facut sa inghete si sufletele in noi.

singurele alternative la plictiseala de acasa – o plimbare in mall sau cu mami la aprovizionarea saptamanala printr-un super/hiper market.

si prietena mea Leea. care mai venea cateodata pe la mine, nu pentru a face cine stie ce minunatii ci pentru a ne plictisi impreuna. e ceva mai frumos asa. si parca impreuna reuseam sa pacalim pentru cateva clipe atat timpul cat si gerul de-afara.

acum insa mi-am pierdut rabdarea.

vreau afara. vreau in parc. vreau la plimbare.

nu imi doresc altceva decat aer. soare. flori. noroi. catei. balta…

nu vreau sa fiu si eu unul dintre cei multi copii ai generatiei mele care nu vor mai avea vanatai ci doar bataturi la degete. care nu vor mai avea prieteni adevarati ci doar din aceea virtuali, carora le-au cerut prietenia printr-un click al unui buton care se numaeste “add friend”.

si nici nu vreu sa ajung sa imi exprim sentimentele doar prin emoticoane.

acestea fiind spuse, ordonez PRIMAVARA!!!