sa nu credeti insa, ca de acum incolo voi trai pentru a manca. categoric nu! voi manca doar pentru a trai. si sunt foarte atenta la acest aspect, pentru ca nu cumva sa trebuiasca sa-mi pun vreodata problema kilogramelor in plus. sunt destui cei care sunt supraponderali (24% dintre barbati si 27% dintre femei sufera de obezitate) asa ca ii las pe ei sa culeaga si in continuare acesti lauri.

sunt foarte precauta la tot ceea ce bag/mi se indeasa in gura. socotesc atent kcal-riile si corelatia intre proteine, grasimi si glucide (1:1:4,1) iar apoi in cunostinta de cauza aleg atent alimentele pe care le consum pe parcursul unei zile. iar daca cota de avarie este atinsa iar mami insista cu “inca o lingurita pentru tati si una pentru…” atunci uit complet de bunele maniere si imi etalez veleitatile de campiona olimpica la scuipat distanta sau improscat indeaproape printre ochi.

neavand curiozitatea de a incerca gusturi noi si dat fiind faptul ca accept cu greu orice schimbare a texturii mancarurilor (a fost o reala tragedie in casa cand oul pregatit pentru mine a fost fiert 2.1 min in loc de 2.0 min), nu creez probleme in privinta meniului. nu am nevoie de nici o fantezie culinara, ci de lucruri simple. un ou cu putin unt (si fara paine) la micul dejun, supa de rosii cu stelute (sau cu orez, in zilele cu sot) pentru pranz iar iaurtul Bio cu L.acidophilus si B.bifidum este cina perfecta.

in rest ma delectez cu laptic proaspat de la mami…