tati a urcat pana la Omi. in masina lui, mami m-a invatat repede care sunt primele informatii pe care trebuie sa le stiu ca sa conduc o masina.

sa nu credeti ca ma tem de 305 CP si o acceleratie de la 0 la 100 in mai ptin de 5 sec. am prins din zbor “Manualul ajutorului de mecanic” si “Cum sa conduci preventiv” si m-am sters elegant cu ele la fund. eu sunt Titi Bronz. a nu se confunda cu Titi Aur, multiplul campion national la raliuri… cu masini hibride.

de la Omi pana la bifurcatia de Uliuc am incercat din rasputeri sa-mi pastrez cumpatul, rezolvand partial Ipoteza Riemann, iar atunci cand am intrat pe linia dreapta de Uliuc am fost invitata dragalas sa preiau herghelia. m-am asezat tacticos cu picioarele mele pe qudriceps femorisii lui tati pentru a putea transmite informatia la pedale, am prins volanul la 10 si 10 si am comandat intrarea in viteza intai.

superba senzatie. asfalt absolut. sa fiu clara… absolut lipsa. gropi, noroaie, balti si mai degraba un drum de-a lui John Loudon McAdam (macadam), da’ si ala de proasta factura. pentru mine… si mai bine. eram mai aproape de specialele din Senegal decat de emancipata Europa. din pacate toata aceasta proba speciala s-a terminat extrem de repede.

in parcare am tras frana de mana, am baut sampania invingatorilor si am sarit direct in pat la culcare.

data viitoare cand vei vedea un STI argintiu, priveste-l de doua ori. s-ar putea sa-ti suflu in ceafa. rece si repede.

dormi cu ideea aceasta.