pentru ca suntem in anotimpul ploioso-ninsorescu-umed si pentru ca minunatele cote ale apelor tarisoarei mele dulci sunt in crestere, nu vreau sa fiu considerata eu o spargatoare de greva si sa credeti ca voi sta in casa. nu vreau sa va inchipuiti ca voi sta departe de “surfingul de pe Magheru”. nu! am hotarat sa-mi incerc noile cizme Chanel de guma si mai apoi sa ma ud un pic pe picioare. made in china? habar nu am. ce stiu e ca am luat una bucata tati din dotare, l-am pus alaturi de una bucata mami, tot din dotare, si am dat o comanda simpla.

barca la apa. si asta desi, nu cred ca era foarte sus pe lista de rugaciuni a lui tati. l-am surprins pe tati avand fata unui manelist mental. nu a cracnit nici cat negru sub unghie si a dat dovada de obedienta frateasca.

am fost o dura. mi-a zis, prieteneste, printre dinti, ca eu am inventat duritatea, asa ca nu l-am mai lasat sa se avante decat intro conversatie cu un singur cuvant. “bine” si a urnit barca de pe mal, acolo unde a stat la iernat. o lansare ca la carte.

spre bucuria lui mami si a mea ne-am trecut in agenda o dupa amiaza superba. destul de cald, o ploaie molcoma si rara, putin acida dupa gustul meu si cu un gondolier fara veleitatile lui Pavaroti, dar foarte puternic, precum un spargator de gheata. bineinteles ca nuclear, sovietic si in Marea Bering.

жить – adica “sa traiti”.