indispozitie totala. chinuri ingrozitoare. acestea sunt cuvintele cheie ale ultimelor zile.

dupa multa durere, pe care mami nu a vrut nicicum sa o aline cu vreun calmant sau macar cu o gura de “whisiky” (reteta pe care am auzit-o din batrani), mi-a iesit si cel de-al cincilea dintisor. incisiv lateral dreapta sus.

iar 25 este procentul dintilor pe care ii am in momentul de fata in gura. 5 din 20…

biju, eternul meu fratior.

am aflat in ultima vreme o groaza de povesti depre Jumulica. cum ca rodea tot ce prindea la indemana, ca facea multa dezordine sau ca ar fi furat in repetate randuri mancarea de pe masa.

dar oare de ce-mi spune tati povestile astea? pai la partea cu rosul, cred ca m-a inscris deja, fara voia mea, in Champions League alaturi de porcusorii de guineea, iepurele salbatic european, nutriile, hamsterul auriu, marmota si soarecele zburator. o fi din cauza dintilor care-mi cresc intruna. altfel nu-mi explic pofta asta a mea nebuna de a moflai tot ce-mi iese in cale.

cat despre partea cu dezordinea… recunosc. e vina lu’ tati!

eu i-am zis ca sa puna toate jucariile pe o sfoara, iar atunci cand voi termina sa ma joc cu ele, sa poata trage de un capat si ele sa se adune la locul lor, fara sa fie nevoie sa le caute pe fiecare, pe sub canapea sau masa. si cu asta basta cu ordinea. da’ crezi ca ma asculta? eu vorbesc, eu… vorbesc.

apropo, mai am o nelamurire. cum se face ca in hapspe mii de ani de existenta, umanitatea a ajuns intrun asa hal al evolutiei, incat sunteti capabili sa descifrati greaca veche, scrierile cuneiforme, ba chiar sa intelegeti ce spun pisicile sau cainii. aveti abilitatea de a invata orice limba existenta pe acest pamant, dar sunteti complet incapabili sa invatati limba natala a bebelusilor. nu puteti sa vorbiti cu noi si gata. trebuie sa ne puneti pe noi sa o invatam pe a voastra. nu mi se pare corect.

dar ia stai putin! acuma realizez, ca de fapt, tati vrea sa ma traga de maneca. cred ca vrea sa redacteze vreun apropo, nu-i asa tati?

ei bine, ma uit la stanga, ma uit la dreapta, plec putin capul si in cele din urma… marturisesc! dar sa stiti ca el mi-a dat sa mananc ciocolata, care fie vorba intre noi chiar mi-a placut. cat despre furatul prajiturii de pe marginea canapelei, din tava de ceramica, atunci cand mami si tati erau ocupati cu oaspetii, si care a fost si ea foarte buna… habar nu am. nu stiu absolut nimic.

oare s-o fi prins totusi tati? oare de asta mi-am ascultat CD-ul cu Biju in Tara Minunilor?

Hmm. eu am mancat-o! si pe cioco, si pe sora ei… brownie!