astazi a fost ziua in care mami, mai in gluma, mai in serios mi-a zis pentru prima data ca ar trebui sa ma duca la scoala de corectie.
hmm. cam nasol. dar sa fiu sincera nu cred ca am sarit calul cu nimic. a fost o zi cam ca si toate celalalte. am improscat sufrageria cu micul dejun, apoi cu pranzul. vazand ca nu am mancat din nou nimic, mami a mai incercat cu o gustarica pe care o credea castigatoare – sana. insa eu am smucit cutia din mana ei si am dat cu bunatatea de iaurtel pe parchet ca sa-l lustruiesc apoi putin si cu ajutorul pantalonasilor mei (erau deja a treia pereche pe ziua de astazi). aici insa nu am fost eu prea calculata si mana mi-a jucat feste. am dat cu mucii in fasole, cum se zice pe la noi. adica cu noii mei dintisori, care abia de-au iesit la lumina, am cazut direct in pardoseala. evident ca nici efectele speciale nu s-au lasat asteptate si in cateva secunde s-a facut un melanj de sana cu sange. a urmat din nou spalat schimbat si…
operatiunea scutec. eu, nu mai prea am rabdare sa stau la sters fundulet, schimbat scutecel si imbracat asa ca ma manifest destul de violent dand din maini si picioare si incerc sa opun cat mai multa rezistenta. iar cum eu sunt o fortoasa, de cele mai multe ori reusesc sa-l infrunt chiar si pe tati. asa ca din nou belea. am facut cacu de doua ori iar la operatiunea scutec a fost un dezastru. am facut un triplu salt pe masa de infasat si am aterizat cu mainile si piciorele direct in scutecul murdar, pe care aproape ca am reusit sa-l pun si in cap, ca si cum ar fi fost o creatie originala a la Philip Treacy.
am mai vrut sa sar din scaunel, am smucit cablurile de la DVD player, am scos cartela de acces la satelit din aparatul cu pricina, am desurubat ceva pe la masa din sufragerie, m-am miortait ca sa ma tina mami doar in brate si lacrimilie de crocodil au curs suroaie atunci cand tati a ajuns in sfarsit acasa iar mami a vrut sa predea stafeta.
din cate imi aduc aminte cam asta am facut eu astazi, mami insa mi-a mai dat ragaz timp de o 1 zi ca sa mai stau putin pe ganduri si sa imi marturisesc toate pacatele…
voi ce parere aveti?! chiar sunt eu atat de afurisita sau mami si-a pierdut putintica rabdarea cu mine.
intr-un final tati m-a bagat intre hainele lui si asa a reusit sa ne readuca zambatul pe buze, atat mie cat si la suparacioasa de mami.
4 Comments
offffffffff Doamne…. ce bine cunosc zilele acestea! Stai nitzel sa mai crestesti si sa spuneti la masa: “Mama, vreau de desert … cu felul doi ma cam inec!” – citat din experienta personala.
mami…nu te supara si tu ai fost ca mine…
cica nu primesc asa ghemotoace dragutza la scoala de corectie ….sac!
Da, e normal ca mami sa-si piarda rabdarea, doar e om si ea! Mai ales ca micii ingerasi poznasi aduc bietele mamici in pragul disperarii de cele mai multe ori. Sigur ca in secunda doi mor de oftica ca s-au suparat si au tipat, s-au enervat, au smucit sau repezit scumpicenia nazdravana. Si asta e doar inceputul! Sa te tii de acu’ incolo! Da-ne, Doamne, nervi de fier si rabdare de otel, ca dragostea e infinita!