ingrijesc-batrani-contra-ramanere-in-spatiu.

l-am privit adanc in ochi (pe tati) si aceasta este informatia care se citea pe fata lui, atunci cand m-a vazut impingand masa mea de Blackjack, unic proprietar, intabulatata in CF cu nr. 4556378. lui tati cred ca-i seamana mai mult a cadru de ajutor pentru mers. din acela pe care il vedeti in dotare la bunicutele senile si rapide precum o stea de mare sedata.

masa mea de alba-neagra este dotata insa cu un cadru ce combina dinamica si eficienta. turnarea sub presiune si profilurile extrudate formeaza un schelet-cadru care integreaza panouri de aluminiu ca elemente de sprijin. componentele, impreuna cu diversele sectiuni transversale si forme combina functionarea optima cu greutatea redusa. pe scurt c-am acesta este secretul acceleratiilor mele. greutate redusa (ceva mai putin decat STAS), forta bruta impresionanta (va rog sa va convingeti din video de mai jos) si un agregat performant. Alonso, Button, Hamilton & Co. pazea!

mai am putin de lucru la directie. sau sa fie din cauza tunelului aerodinamic (holului) care sa fie cumva neconform cu standardul?

nu conteaza cu atat mai mare imi va fi meritul. hip hip ura.

[kaltura-widget wid=”tocs5vfz7c” width=”410″ height=”364″ addpermission=”0″ editpermission=”1″ /]

[kaltura-widget wid=”eqtrmrz6p0″ width=”410″ height=”364″ addpermission=”0″ editpermission=”1″ /]

[kaltura-widget wid=”je80w6yckv” width=”410″ height=”364″ addpermission=”0″ editpermission=”1″ /]

… asta are, asta n-are.

[kaltura-widget wid=”4pt02709hc” width=”410″ height=”364″ addpermission=”0″ editpermission=”1″ /]

din nou o scurta trecere in revista.

marti. 6 octombrie. de cateva ore am implinit 8 luni. o mica vesnicie. insa lucrurile au functionat conform planului si ma pot lauda cu cele 7.250 g (ceva mai putin decat STAS, dar cum zice si tati mai bine o slabanoaga decat o grasa), vreo 72 cm, acum piele bronzata, picioare lungi, degetele cu personalitate si in continuare uluitor de sexy.

nu am sarit cu motocicleta peste Snake River Canyon la fel ca nea’ Knievel si nici nu i-am doborat recordul de 37 de oase gata rupte si pregatite pentru o analiza detaliata la microscop. si asta nu pentru ca n-as putea, ci pentru ca pur si simplu nu vreau. dar, sunt pregatita sa infrunt orice alta cascadorie. si ca sa va conving, v-am atasat cateva poze cu antrenamentele mele din baia personala.

una bucata radiator de perete gen spalier, una bucata antrenor gen tati, destul de tacanit, una bucata fotograf gen mami, ceva-mai-putin-tacanita, una bucata cobai gen copil de aproape 8 luni si mult tonus muscular. exercitii pentru dezvoltarea abilitatilor de supravietuire. corp superb in minte apriga. sau invers.

priviti si fiti invidiosi.

o dedicatie pentru fetele de la “scoala de superbe”.

p.s. marturisesc ca pe parcursul acestor filmari nu am cauzat stricaciuni si nici un fotograf nu a fost ranit. de suferit putin a avut, poate, doar orgoliul lui tati, pentru ca i-am citit in ochii dorinta de a ma imita. dar degetul meu s-a oprit pe eticheta cu limita de 100 kg. sorry tati.