…la prima vedere probabil va ganditi ca vreau sa fac referire la “fabrica de fericire” si ca m-am cam incurcat in termeni. ei bine, NU. in cunostiinta de cauza, am facut aceasta alaturare de termeni si cred ca este sintagma care descrie perfect situatia de fapt din maternitatile din Romania.

cu mult entuziasm si bucurie in suflet, astazi dis de dimineata, am plecat cu mami catre spitalul Odobescu (maternitatea mai de fite din Timisoara) unde urma sa o cunoastem pe Daria Anastasia Semeniuc (model 28.10.2009 /10 p.m).

bucuria insa a fost scurta. imediat ce am intrat in cladirea spitalului ne-au intampinat 2 indivizi care s-au cam bagat in seama, stand cu mana intinsa dupa un mic ciubuc “de-o bere”, dar mami i-a ignorat complet si si-a vazut de drum. apoi a urmat calatoria prin tunelul groazei pe “scarile iadului” (citez o buna prietena de-a lui mami care, in plin travaliu, complet dilatata, a trebuit sa urce aceste scari pana la etajul doi unde se afla sala de nasteri. mentionez ca in cladire nu exista lift si nici loc ca sa te duca cu targa). dupa doua etaje si un coridor am ajuns in final la salonul cu numarul 40. o incapere ce arata mai degraba a camera de tortura. 4 paturi inghesuite, usi si geamuri deschise, curent, multa galagie, mizerie, personal medical interesat doar de propria bunastare si de rotunjirea veniturilor si doi copilasi angelici care incercau sa-si gaseasca linistea alaturi de mamicile lor.

de aici si pana la “fabrica de copii” nu mai este decat un singur pas. 29 de cezariene in 24 de ore…

29 de mamici mutilate si complet dezintegrate, care abia mai pot avea grija de ele daramite de copiii lor. femei carora li s-au spus tot felul de povesti ingrozitoate despre nasterea normala si travaliul traumatizant si avantajele unei cezariene (poate pentru medici). in 30 de minute, din timpul garzii,  s-au scapat de un job care in mod normal ar fi putut dura si 13 -14 ore. remunerarea in plic este x2. evident ca lor nu le pasa de faptul ca spitalul are costuri x6 cu o mamica care a nascut prin cezariana vs. nastere normala (doar nu-i treaba lor sa gestioneze banii publici). in necunostinta de cauza si multa incredere in medicul curant toate aceste femei/mamici au acceptat sa se supuna unei asemenea interventii fara sa i-a in calcul nici macar pentru o secunda efectele secundare. apoi tot ele au fost cele care trebuiau sa traga ponoasele. mult prea tarziu insa.

iar de copilasii nevinovati, care stau toti gramada intr-o singura incapere, fiind supravegheati doar de catre o singura asistenta cu sange mult prea rece, nici nu vreau sa vorbesc acum. este un subiect pe care-l voi trata cu o alta ocazie pentru ca eu sunt o fericita care am avut-o pe mamica mea langa mine in fiecare clipa de cand m-am nascut si la fel este si acum.

si in final dar nu in ultimul rand, pentru a avea o imagine completa a acestui peisaj decadent, in fata fabricii de copii cateva tinere mamici imbracate in halate stau si savureaza fiecare in parte cate una, doua, trei tigari…