nu am sarit cu motocicleta peste Snake River Canyon la fel ca nea’ Knievel si nici nu i-am doborat recordul de 37 de oase gata rupte si pregatite pentru o analiza detaliata la microscop. si asta nu pentru ca n-as putea, ci pentru ca pur si simplu nu vreau. dar, sunt pregatita sa infrunt orice alta cascadorie. si ca sa va conving, v-am atasat cateva poze cu antrenamentele mele din baia personala.

una bucata radiator de perete gen spalier, una bucata antrenor gen tati, destul de tacanit, una bucata fotograf gen mami, ceva-mai-putin-tacanita, una bucata cobai gen copil de aproape 8 luni si mult tonus muscular. exercitii pentru dezvoltarea abilitatilor de supravietuire. corp superb in minte apriga. sau invers.

priviti si fiti invidiosi.

o dedicatie pentru fetele de la “scoala de superbe”.

p.s. marturisesc ca pe parcursul acestor filmari nu am cauzat stricaciuni si nici un fotograf nu a fost ranit. de suferit putin a avut, poate, doar orgoliul lui tati, pentru ca i-am citit in ochii dorinta de a ma imita. dar degetul meu s-a oprit pe eticheta cu limita de 100 kg. sorry tati.