de cateva zile tati imi tot spune povesti cu vecinii de la sud de Dunare. vecinu’ in sus, vecinu’ in jos, vecinu’ la stanga, vecinu’ la dreapta, vecinu’ la 30 de grade nord, iar eu nu intelegeam ce se petrece.

toate bune si frumoase, pana intr-o zi, in care desi soarele stralucea pe cer, indicele Nasdaq a ajuns la 1.796,52 de puncte, in scadere cu 49,20 fata de ziua precedenta, eu stateam linistita la tati in brate iar mami se dadea fotograful de campanie Benetton.

il citesc pe tati ca-mi pregateste ceva dar nu eram sigura ce. odata imi simt pielea de pe cefa prinsa intre degetele lui, si pana sa ma dumiresc ce mi se intampla un batalion de gadilici ma fac sa-mi pierd cumpatul si fata de pokerista. incep sa rad in hohote de fiecare data cant tati ma prinde de ceafa. pur si simplu nu ma pot concentra. rad si rad si rad pana imi vine sa plang de ras, nu altceva.

dar… cireasa de pe tort taman acum avea sa straluceasca. era sa cad pe jos nu alta, cand l-am auzit pe tati murmurand ceva din engleza fara profesor de “ceafa de bulgar”?

inca nu stiu ce inseamna asta, dar pe mine ma amuza teribil.