la o emisiune de radio in direct suna telefonul. la capatul firului un domn bine dispus:

“buna dimineata. pot sa spun ca am o dimineata plina de evenimente neasteptate. mergand spre locul de munca am gasit o servieta neagra din piele cu o gramada de acte pe numele de Virgil Matei si cu 80.000 de euro in ea, si… m-am gandit sa va sun ca sa…”

crainicul:

“ca sa te ajutam sa o inapoiezi, sa facem un anunt sau…?”

radiospectatorul:

“nu!!!!!!!!!!! doamne fereste. eu doar am vrut sa-i multumesc pe aceasta cale si sa-i ofer o dedicatie muzicala”

pentru o clipa, atunci cand m-am trezit astazi dimineata si am vazut toate pachetele, pachetelele si pungile cu jucarii, m-am speriat crezand ca sunt ale lui Dominik si ca va trebui cumva sa ma negociez cu el pentru dreptul de hegemonie. ma si vedeam facand, cumva, parte din povestea de mai sus. ma gandeam cum sa fug cat mai repede la baie, sa-mi iau trusa de machiaj si sa-mi aranjez genele si sprancenele, ca atunci cand se va fi trezit sa-l naucesc cu privirea mea languroasa, in asa hal incat sa nu-mi poata rezista la negocieri. dar… mami, ah mami!, a inteles imediat ce ma preocupa si m-a linistit intro clipita. am desfacut o minipiscina, am montat un calut si o masa de joc, un minicort cu tot felul de mutunaci atarnati din el, un regiment de ursuleti si papusici, carti pentru copii, audiobook-uri, un scaun cu tavita pentru servit masa, frumos personalizat, vesela si tacamuri pentru copii, rochite, fustite si fundite, pantofiori si cine mai stie cate alte chestii, ca la un moment dat tati, mai in gluma mai in serios, a zis ca-mi va face un orar special, bine delimitat, ca sa apuc sa ma joc cu toate pe parcursul unei luni.

deci, sunt toate ale mele. yupiiii.

aseara insa, venind agale inspre casa, am simtit ca sunt cu aprox 20% mai grea decat ma stiam. eram sigura ca nu prea m-am dat in vant cu mancarea, si cand ma uit mai bine in buzunare, vad ca lestarea vine de la un lingou din aur de 24K pe care l-am primit de la Oti (oau!!). aurul asta e asa de moale ca aproape il poti intinde pe paine, da’ nu cred ca-i o solutie buna pe criza asta. l-am adaugat la salba de galbeni primita de la strabunicu’ conform datinei banatene si am delegat-o imediat pe mami, pentru ca pare mai strangatoare decat tati, sa faca toate diligentele necesare pentru a dosi la banca toata auraria. nu mai pun la seama cristalele Swarovski si frumoasele bijuterii, majoritatea cercei, care vor lua aceeasi cale, pentru ca mami si cu tati au decis ca este optiunea mea daca voi dori sau nu sa-mi perforez urechile… si pana acum nu m-am hotarat inca. asa ca la seif cu ele!

iar pentru cei mai sexy ciorapei cu care am cam facut furori printe invitati, si pentru cea mai frumoasa rochita de botez, ii multumesc Nanei Nicole.

va multumesc, inca o data dragii mei, tuturor, pentru superbele cadouri pe care mi le-ati oferit si va asigur ca le voi pretui pe toate si pe fiecare in parte pana cand uzura, morala sau fizica, ne va desparti.

le multumesc si celor care din motive bine intemeiate, precum si celor care din motive mai putin bine intemeiate, nu au reusit sa ma vada ieri desi doreau sa participe.

va multumesc din suflet voua.