stiti cine este Dorotheea, Stella, Mozart si Schopenhauer?

ei bine, ma gandeam eu ca nu aveti de unde sa stiti. ei sunt prietenii mei cei mai buni si colegii mei de joaca.

Dorotheea este prima mea papusica pe care am primit-o de la tanti Leni acum ceva vreme. cu ea m-am familiarizat deja si ne impartasim multe secrete.

pe Stella a adus-o iepurasul la Omi si abia acum incepem sa ne cunoastem. la inceput mi se parea putin ciudata pentru ca am observat ca este diferita de mine si nu reuseam sa ma regasesc in ea. avea pielea neagra, purta haine foarte strident colorate si vorbea o limba pe care eu nu o intelegeam. am aflat intr-un final de la mami ca ea este din Kenya. acum o sa ma obisnuiesc cu aceasta abordare globala si multiculturala a vietii si sa ma imprietenesc cu Stella iar apoi sa-i fac cunostinta si cu Dorotheea.

Mozart este un alt prieten al meu. primit de la mami imediat ce m-am nascut, ma insoteste mai tot timpul si imi canta arii din Flautul Fermecat.

pe Schopenhauer (putin timid, motiv pentru care nu a vrut sa faca poze cu mine) l-am primit de la Karla. este unul din preferatii mei. sta tacut deasupra patului meu si imi explica ca doar prin compatimire si intelegerea suferintei lumii, omul isi depaseste egoismul si se identifica cu semenii sai.

acum ca ii stiti pe prietenii mei cred ca va este destul de usor sa intuiti ce am facute in aceste zile de sarbatoare.

ei bine. sambata dupa-amiaza Crista a venit la noi in vizita, special ca sa ma vada si sa imi dea un pusi pe fiecare degetel. nimic rau nu se prevestea inca. insa destul de repede am aflat ca ai mei trebuie sa faca primul sacrificiu adevarat pentru mine. nu este vorba de un miel, cum poate v-ati gandit ci de unul dintre catelusii mei, pe nume Moky, care a trebuit sa mearga sa faca nani. o boala de piele contagioasa si foarte urata. din pacate nu putea fi tratata si cum nici un adapost de caini din Timisoara nu primeste caini bolnavi optiunile au fost rarefiate. dupa acest moment a inceput tristetea. eu am incercat sa prelucrez acest trist moment din viata mea print-un somnic cat mai adanc, in speranta ca voi uita cele intamplate pana cand ma trezesc…

duminica m-am trezit mai tarziu si cu moralul ceva mai ridicat pentru ca stiam ca trebuie sa ajunga iepurila si pe la mine ca sa imi aduca cadouri pentru ca am fost o fetita cuminte. a venit pe ascuns si am gasit darurile ascunse prin cuibuletele ratustelor din curte pe langa ouale mancate de catelusii mei neafectati de boala. odata gasite cadourile, am avut activitate timp de doua zile si nu i-am simtit lipsa lui tati care nu a stat cu mine in aceste zile.

acum insa m-am cam plictisit de jucarii si il voi asupri pe tati care tocmai a ajuns acasa si savureaza in tihna din mancarea lui preferata – o ciorbita de perisoare ;-)))