m-am trezit joi, 02 aprilie 2009 la ora 3:30 pentru o mica gustarica de noapte iar dupa ce am terminat de mancat – surpriza !!! in loc sa ma puna mami in patut la somnic am aterizat pe masa de infasat unde am primit un rand de hainute de strada iar apoi am ajuns in conserva (mai tineti minte cum e cu conserva…) si apoi hop-top in masina. trebuie sa va marturisesc ca am fost cam buimaca si nu am prea inteles de ce atata agitatie in toiul noptii.

am primit insa destul de curand si explicatiile, urma sa plecam intr-un weekend prelungit in Croatia la Split ca sa vizitam targul de barci. un gest frumos din partea alor mei ca s-au gandit sa imi faca o asemenea bucurie de a ma duce la mare deja din luna aprilie. sincer nu ma asteptam…

dar curand bucuria mea a fost influentata in mod negativ de o gramada de factori externi – drumuri jalnice, vreme proasta si organizarea deficitara a parintilor mei carora le-a mai trebuit 3 ore pentru a se aduna, ca apoi sa putem sa ne incepem calatoria catre “final destination”.

mai intai a trebuit sa o dam cotita catre Timisoara pentru a lua de la Omi blugii lui tati pe care ii uitase acolo cu o zi inainte. acolo tati a abservat ca umerasul cu toate hainele lui de business au ramas acasa. din nou acasa. de aici, cu toate boarfele in masina, in sfarsit ne-am inceput calatoria ratacind pe niste scurtaturi intre satele pitorsti dimprejur. am crezut ca nimic nu ma va mai putea scoate din minti in aceasta mini vacanta. m-am inselat insa amarnic. dintr-o ciudata cutie neagra o voce de femeie, cu un usor accent maghiar incepuse sa rasune “ati depasit limita de viteza”, “ati depasit limita de viteza”, “ati depasit limita de viteza”. obsedant, dar aceste cuvinte urmau sa devina lait motivul acestei expeditii.

depasind mai tot timpul limita de viteza si tranzitand Serbia si Bosnia Hertegovina (doua tari foarte urate unde singurele point of interest sunt niste schrot-uri de masini din care probabil 85% dintre locuitori isi castiga existenta), la ora locala 18:00 am intrat in localitatea Kaštel Lukšić unde a inceput un mic joc de-a v-ati ascunselea in cautarea Villei Cezar, locul unde rezervasem cazare. dupa o ora de cautari, ajunsi la destinatie, ne-a fost alocata camera 104. am lasat bagajele iar apoi foamea ne-a dirijat repejor catre restaurant unde am servit o mancare traditionala din dalmatia – PIZZA ;-))). iar apoi plimbare pe Riva pentru a ne face siesta la vapori de aer salin.

urmatoarele doua zile au decurs conform planului. tati si-a petrecut mai tot timpul la targ iar eu impreuna cu mami ne-am plimbat in prima zi in orasul vechi si in port, unde am vizitat traditionala piata de peste iar apoi am facut putin shopping intr-un magazin universal din Split, pentru ca ploaia si plimbarea nu fac casa buna impreuna. abia a doua zi, cand vremea si-a aratat latura frumoasa ne-am inscris si noi la BoatShow, unde tati mi-a facut un mic resume despre barcile cu motor si yacht-uri iar apoi m-a dus direct la obiectele care meritau a fi vazute – Riva, Itama, Sunseeker si inca cateva brand-uri pe care nici nu mi le mai amintesc. frumos dar nimic spectaculos la care sa imi ramana inima. dezamagirea s-a citit clar pe fata mea. insa ca si pe orice tort, cireasa vine la urma. Shipman 72, un velier care mi-a taiat rasuflarea si la care mi-a ramas inima. o bijuterie cu un catarg de 30 m care te face sa visezi si sa te lasi dus de vant…