le-am dat desteptarea la orele 5 si 12 minute.

mami ca o buna gospodina mi-a oferit micul dejun. copios si sanatos. tati a organizat operatiunea impachetarea-cu-bolboroseli a patutului meu si in 35 de minutele elvetiene eram in masina.

zapada. zapada. zapada. peste tot numai zapada.

pornim sistemul de navigatie, un diesel cu 4 cilidri in linie, si ii dam bataie… ma rog, tati ii da bataie. eu doar il sustineam moral si ii mai aruncam peste umar cate un sfat practic. ba sa o lase mai moale, ba sa nu mai mearga pe banda a doua. la un moment dat chiar mi-a zis ca el crede ca o sa fiu o soacra exemplara. buuuuun. ce era interesant? cu cat se facea mai multa lumina cu atat incepea sa ninga mai tare. va spun sincer ca nu am mai vazut atat zapada decat in Ice Age – The Meltdown. daca va puteti inchipui ca indicatoare nu aveau continut. ci doar forma. unele patrate, altele rotunzi. erau pur si simplu ilizibile. atata zapada ca am auzit la stiri la radio ca nemtii se pregatesc sa decreteze stare de necesitate. zicea tati ceva ca i-a luat iarna pe nepregatite.

am ajuns in cele din urma la consulatul romaniei de la Munchen. toata lumea a mers la toaleta, buni, tati, mami, ba chiar si biju. de emotie cred ca si eu am negociat un scutec. da’ n-am spus la nimeni. parea ca toate merg a unse. am fost invitati sa depunem actele peste rand. eu cred ca doamnei de la ghiseu ii era drag de mine. frumos din partea ei. dar din pacate s-a dovedit ca vaselina era de proasta calitate si a mai si inghetat pana la urma, pentru ca jumatate din componenta lubrifianta “s-a furat”. ce vreau sa zic este ca a venit un domn care a inceput sa ne certe ca am completat actele cu doua puncte pe i-ul din Anais, si a zis ca asa ceva este ilegal in romanaia. am crezut ca tati glumeste, da’ la trimis pe nenea asta in curtea consulatului sa ne aduca un miel daca tot vrea sa ma mai boteze el odata. depunem (legal romaneste, adica cu un singur punct pe i) actele pentru certificatul de nastere si ne mutam la cel de al doilea ghiseu pentru titlul de calatorie. alte formulare, aceleasi fete standard. da actele antameaza ora de ridicare (13:00) si valea la Karla.

aici l-am cunoscut pe Dominik, verisorul meu de grad 3 care e cu ceva mai mare decat mine. din cate apreciez eu ne despart vreo 50 cm. ne-am socializat putin si tati a plecat sa ridice actele de la consulat. desi a intrebat in mod expres daca e nevoie sa mai merg si eu cu mami, raspunsul fiind negativ, cand tati a ajuns acolo i-au zis ca trebuia sa fie si mami cu el. nu stiu ce le-o fi zis tati din folclorul nostru national, da’ s-a intors cu actele. a trebuit sa mai astepte insa venirea viceconsulului care plecase la o intalnire. asa ca ora 13:00 (nemtesc stabilita) s-a facut 14:00. bine ca nu s-au molipsit de la nemti cu punctalitatea ca ar fi avut mari probleme la intoarcerea acasa. zicea tati ceva de mitici cand a ajuns, dar eu nu stiu ce inseamna asta.

l-am pupat pe Dominik si am plecat la tanti Kati unde am pranzit cu totii. pana si Biju s-a simtit bine in vizita asta. din pacate am fost pe graba si am plecat mai repede decat am ajuns. Norbert si Hannelore s-au suparat putin pe mami si tati ca nu au mai apucat sa treaca strada sa-i salute. aveam drum lung inainte. si ce drum.

zapada. zapada. zapada. peste tot numai zapada.

i-a luat iarna pe nepregatite si pe nemti. aceeasi autostrada cu un amestec de flescaiala si zapada, masini mergand incet si pluguri de zapada ce nu mai faceau fata. trecem in austria unde vremea incepe sa fie mai prietenoasa. nu mai ninge dar se lasa seara. tragem la un popas si mancam. mai putin Biju si cu mine, iar dupa 100 km intram in St. Pollten capitala landului Niederösterreich unde dupa vreo patru incercari esuate de a ne caza, gasim in sfarsit un loc in care se vorbeste romaneste. cel putin la receptie. o domnita gentila ne cazeaza pe loc. conditii de doua margarete si alea cam ofilite, dar curatenie. iar la oboseala noastra nu mai conteaza. mami mi-a pus barbetica si mi-a servit cina. inchid un ochi… si incet si pe al doilea.