astazi am facut o vizita fulger la doctor pentru ca mami si cu tati au crezut ca am ceva probleme cu digestia. stiti voi… chestia aia din scutece care trebuia sa fie ca mustarul, ei bine nu era ca mustarul. era putin mai verde.

programare. conserva. somn de 10 minute (ce-mi mai place in masina). si… dupa o asteptare de 5 minute in cabinet, acelasi doctor zambitor, care ma verifica pe burtica. verdictul este o posibila “mica infectie”. o nimica toata pentru mine. planul de evacuare poate continua conform scenariului stabilit. mi-a prescris un lactobacil (cica e ceva care se poate gasi si in iaurt) din care am reusit sa iau doar o jumatate de portie, pentru ca la urmatorul scutec totul era conform planului.

Fr. Petra a venit in ultima vizita si i-a zis lui mami ca e posibil ca “infectia” mea sa fi fost din cauza ceaiului pe care l-a baut. am reusit sa-i facem o poza dupa ce a discutat cu mami o groaza de detalii. am trecut si testul asta asa ca am primit viza de expeditie.

tati a transportat totul la masina. o masina cu un portbagaj de 565 de litri (masurati dupa standardele europene cu paralelipipede de dimensiuni 200 x 100 x 50 mm) si o cutie de transport pe plafonul masinii de… surpriza… 650 de litri (masurati dupa aceleasi standarde). cand totul a fost burdusit in masina nu mai era loc in portbagaje decat de o portie de pireu de cartofi. e adevarat ca una mare, dar tati a fost obligat sa-l roage pe proprietarul casei in care am locuit sa-l ajute sa inchida box-ul.

la sfarsitul operatiunii ne-am luat ramas bun si mami le-a facut o poza lui tati impreuna cu proprietarul. sper sa-l mai pot revedea. e un tip super.

acuma va las cu bine, pentru ca merg la culcare. maine incepe o noua aventura. reimportul.