… la propriu.

mami si cu buni au plecat sa faca unele cumparaturi pentru mine si sa se intereseze unde pot sa fac poze pentru scrisoarea de trasura.

asa ca iarasi am ramas cu cei doi prieteni ai mei. e adevarat ca mami ne-a lasat dormind pe mine si pe biju, iar pe tati raspunzand la e-mail-uri, dar situatia avea sa se schimbe destul de repede, destul de dur (nu inteleg de ce face tati atata caz?). dupa vreo doua ore de somn am inceput sa dau primele semne de mobilitate. o carata spre stanga, o grimasa pe centru’, un pumn ridicat in dreapta, doua lovituri de picior, fiecare a cate 3 milisecunde, iar din gurita am inceput sa fredonez Inelul Nibelungilor. am continuat cu un capriciu de Paganini si am incheiat cu Grand Funeral and Triumphal Symphony, Op. 15 fluierata pe doua voci.

ei bine asta cred ca a fost momentul in care tati s-a prins ca e dura situatia. l-am auzit incurajandu-se sa vada ce se intampla. asa ca m-a luat pe sus, mi-a facut un tur de cap si m-a pironit pe prosopul de schimat scutece. totul decurgea normal cu despanusatul. pantalonasii, cele 3 capse de la body, nimic nu prevestea dezastrul din scutec.

Andreea Marin ar fi fost surprinsa sa afle ca inspiratia fluieratului statea, de fapt, in 3.67 kg de mustar. i-am dat cuvantul meu de onoare lui tati ca habar nu am cum de a ajuns acolo. probabil ca vreo zana malefica l-a pus in timp ce dormeam. asa a fost momentul de referinta To.

16 minute mai tarziu lista dezastrului cuprindea (fara a avea pretentia de a fi exhaustiva): 11 servetele umede inmuiate in apa calduta (aproximativ 400 ml), doua prosoape suport, trei scutece, 10 ml ulei de copii, una bucata prosop pentru uscare popo, un body, una bucata camasuta, una bucata salopeta cu maneci lungi, o punga de plastic, una bucata fesa (proprietate personala), doua pulpite (idem) si mainile lui tati.

probabil ca va intrebati de ce trei scutece? cu #1 am intrat in joc. cand totul parea a fi ok tati l-a initiat pe #2, care din pacate nu a rezistat decat 56 de secunde. asa ca l-am cunoscut si pe #3.

la momentul To+ 17 minute totul era ca si nou.

in sfarsit m-am putut concentra pe geamul dinspre curtea din spatele casei (vezi foto) ca sa vad pasarelele. din pacate vin si pleaca foarte repede, asa ca nu am putut sa le fac nici o poza. este bine insa ca pot sa le aud cum canta.

am invatat si eu cateva triluri… si cred ca stiu ce melodie o sa-i fredonez lui tati  data viitoare.