vorba multa, saracia (lucie a) omului.

deci… am inceput cu ascensiunea pilierului sudic.

angajament-tehnic: ED+, VII? AI6, M6, burete 5. strategia a fost urmatoarea: 10 lungimi in primele 2 secunde (zapada 50/75°). dupa ce am ramas blocata timp de 3 sutimi la 6000 metri, am contiuat in urmatoarele 2 secunde cu 10 lungimi in liber intro mare fata placata cu gheata. pentru penultima perioada de 5 secunde, am instalat 3 lungimi si mi-am petrecut inca doua secunde in portaledge la 6500 m.
in ultima perioada de 5 secunde, am urcat cele trei lungimi pe corzile fixe dupa care au urmat 5 lungimi de liber in sistul somital, si in final 2 lungimi pe calota.
virful pe 03 la 17h. apoi am coborit in rapel pina la 6500m, odihna in portaledge urmata de coborirea pina la tabara de baza avansata, utilizind din cind in cind corzile fixe lasate de o echipa, cred ca japoneza, alcatuita din mami si tati. am avut aceasta senzatie deoarece amandoi erau lipiti de obiectivul aparatului de filmat.

dar, ca sa fiu cinstita pana la capat, tati a fost cel care a scurtcircuitat escalada. m-am trezit pe varful patului. coborarea, in schimb, este, in totalitate opera mea. va rog sa nu fiti carcotasi.

pe scurt, aceasta este prima mea aventura, pentru care am fost propusa la pioletul de aur 2009.

hodoronc tronc… Bambi a crescut.

[kaltura-widget wid=”yfidfrt6pk” width=”410″ height=”364″ addpermission=”0″ editpermission=”1″ /]

[kaltura-widget wid=”mltmseqy3w” width=”410″ height=”364″ addpermission=”0″ editpermission=”1″ /]

Intr-un sat locuia cea mai frumusica tarancuta din lume. Mama si bunica o iubeau foarte mult. Bunica ii facuse o scufita rosie, care ii venea de minune, si de atunci pretutindeni i se spunea Scufita Rosie. Intr-o buna zi, mama facu placinte si ii spuse fiicei sale:

Du-te de vezi cum se simte bunicuta, stii ca e cam singura. Ia o placinta si ulcica asta cu unt pentru ea. Sufita Rosie pleca de indata la bunicuta ei care locuia in alt sat.

In padure il intalni pe Lup care vru sa o inghita, dar nu indrazni, pentru ca in apropiere erau cativa taietori de lemne. Lupul o intreba unde se duce. Si biata copila, care nu stia ca e primejdios sa asculti vorba unui lup, ii spuse:

Ma duc s-o vad pe bunica. Ii duc o placinta si o ulcica cu unt trimise de mama.

Locuieste departe? o intreba Lupul.

Vai, da! spuse Scufita Rosie. Locuieste acolo, hat departe, dincolo de moara, in prima casa din sat.

Ei bine! spuse Lupul, as vrea sa merg si eu sa o vad. Eu o s-o iau pe aici, tu pe-acolo si vom vedea care ajunge primul.

Lupul o lua la fuga cat il tineau picioarele, pe drumul cel mai scurt, si fetita pleca pe calea cea mai lunga. Scufita Rosie se veselea, alerga dupa fluturi, facea buchete din florile intalnite in cale. Lupul sosi la casa bunicii primul, si batu la usa: cioc, cioc!

Cine-i acolo? intreaba batranica.

Eu sunt, copila ta, Scufita Rosie, spuse Lupul indulcindu-si glasul. Iti aduc o placinta si o ulcica plina cu unt, pe care ti le-a trimis mama!

Bunica cea buna, care era in pat, ii striga:

Trage zavorul, manerul va ceda!

Lupul trase ivarul si usa se deschise. El se arunca asupra bietei femei si o inghiti cat ai clipi din ochi, pentru ca nu mai mancase de trei zile. Apoi inchise usa si se culca in patul bunicii. O astepta pe micuta Sufita Rosie, care dupa catva timp batu la usa: cioc, cioc!

Cine-i acolo?

Scufita Rosie auzind vocea groasa a Lupului, se sperie mai intai, apoi se gandi ca bunica e bolnava si ii raspunse:

Eu sunt, nepotica ta, Sufita Rosie. Ti-am adus o placinta si o ulcica cu unt pe care ti le-a trimis mama.

Lupul ii striga:

Trage zavorul, manerul va ceda!

Scufita Rosie trase ivarul si usa se deschise. Lupul o vazu intrand si, ascunzandu-se in pat sub patura,ii spuse:

Pune placinta si untul pe masa si vino sa dormi langa mine.

Scufita Rosie se dezbraca si se culca in pat, spunand:

Vai, bunico, da’ de ce ai bratele asa de mari?

Ca sa te imbratisez mai, bine fata mea!

Vai, bunico, da’ de ce ai picioarele asa de lungi?

Ca sa alerg mai bine, copila mea!

Vai, bunico, da’ de ce ai urechile asa de lungi?

Ca sa te aud mai bine, copila mea!

Vai, bunico, da’ de ce ai ochii asa de mari?

Ca sa te vad mai bine, copila mea!

Vai, bunico, da’ de ce ai dintii asa de mari?

Ca sa te inghit mai usor!

Si zicand acestea, Lupul cel rau se repezi la Scufita Rosie si o inghiti. Dupa ce-si potoli foamea, se culca din nou in pat si adormi.

Se intampla ca tocmai atunci un vanator sa traca prin fata casei. Auzind sforaitul Lupului isi spuse in sinea lui: “vreau sa vad daca bunica nu-i cumva bolnava”. Intra in casa si deodata il vazu pe Lup.

A, a! Iata-te, talhar batran! De cand te caut!

Vanatorul vru sa traga cu pusca, dar ii trecu prin minte ca Lupul a mancat-o pe bunica. Trebuia sa o salveze. El lua o foarfeca, sa spintece burdihanul domnului Lup. Taie cu foarfeca si dadu de Scufita Rosie, si, cand mai facu vreo doua taieturi, fetita sari afara strigand:

Vai, ce spaima am tras! Ce intuneric era in burta Lupului!

Bunica iesi la randul ei, dar abia mai rasufla. Scufita Rosie se duse sa caute niste pietroaie si le puse in burta Lupului. Cand acesta se trezi si vazu oameni, vru sa sara din pat, dar se prabusi la pamant si dadu ortu’ popii.

Cei trei prieteni nu-si incapeau in piele de bucurie: vanatorul lua blana Lupului si se indrepta spre casa; bunicuta, careia ii era foame, manca placinta si untul din ulcica; iar Scufita Rosie se gandi in sinea ei: “De-acum inainte n-o sa ma mai abat din drum in padure, am sa fiu cuminte si am sa ascult povetele mamei”…

draga Mos Nicolae,

este prima scrisoare pe care o trimit catre tine si totodata poate si cea mai importanta. te rog mult de tot ca anul acesta sa faci o mica exceptie si sa vi cu cateva zile mai repede decat de obicei pentru ca exista aici langa mine cineva care are foarte mare nevoie de ajutorul tau.

prietenul meu Lucas este foarte, foarte bolnav. de mai bine de o luna de zile se lupta cu febra mare care nu vrea sa scada nicicum si in plus au mai aparut si alte necazuri colaterale. a fost plimbat in mai multe spitale din tara iar acum, in sfarsit dupa o lunga asteptare, a ajuns la sectia de pediatrie a Spitalulului Clinic Judetean de Urgenta Timisoara (la spitalul Bega). aici insa bate vantul. doctorii sunt in concediu fara plata (ca statul nu mai are bani pentru ei) iar personalul care se mai perinda din greseala pe coridoare este flamand rau, motiv pentru care cei care nu au portofelul gros sunt ignorati total. in aceasta situatie este si Lucas. a batut un drum de cateva sute de kilometri asa bolnavior, in speranta ca aici va primi o ingrijire medicala corespunzatoare, insa nici aici nu se face nimic pentru el. suntem deja si in ajunul weekend-ului prelungit cu 1 Decembrie iar Lucas asteapta in continuare un diagnostic si un tratament adecvat…

te rog mult draga Mos Nicolae daca il cunosti tu pe d-l doctor Muscoi sau pe oricare alt doctor mai competent din spital spune-i sa arunce un ochi si la Lucas. chiar daca nu se va imbogati va fi placut surprins sa gaseasca acolo un copil minunat, rupt parca din soare care zambeste cu gura pana la urechi chit ca nu ii este deloc bine. tot acolo vei gasi o mamica tanara dar devotata care isi da propria viata pentru copiii, care are grija sa nu le lipseasca nimic micutilor din punct de vedere spiritual, moral si sentimental (Lucas la 1 an si 1 luna inca mai primeste “tzitzi”) dar care la randul ei este la capatul puterilor. bolnava, slabita si nemancata de zile bune.

eu nu imi doresc pentru mine nimic altceva decat sa fiu sanatoasa, de cele necesare a avut mami si cu tati grija sa nu imi lipseasca.

dar ca veni vorba de mami si tati, te rog mult sa lasi un car de sanatate si pentru ei in geamul meu, la fel mai vreau cate unul si pentru omi, buni Doina, oti, BuNicu, strabunica si strabunicu, unchiul Radu si tusa Mita, Nana, The Godfather, Maria si Robi, pentru verisorul meu Dominik si parintii lui, pentru Leea, Dania, Daria Anastasia si Vladut si pentru toti cei care imi sunt apropiati si se roaga pentru sanatate mea.

imi doresc mult sa poti sa-mi indeplinesti toate rugamintile, nu sunt multe dar fiecare in parte are o importanta la fel de mare pentru mine.

eu am fost o fetita foarte cuminte, o ascult intotdeauna pe mami, stau drepti in fata lui tati, pap tot (bine, tot ce primesc de la “tzitzi”) si in plus mi-am lustruit deja botoseii, i-am asezat cu grija in geam si am mers la nani alaturi de ingerasii mei pazitori, in speranta ca vei veni in aceasta noapte pe la mine…

P.S. referitor la Lucas vezi detalii si pe blogul http://doarinbrate.blogspot.com/ si pe forum http://www.parinti.com/.

astazi pentru prima data am avut si eu invitati la masa. nu a fost nici un eveniment special ci doar dorinta de a petrece o dupa amiaza frumoasa alaturi de prietena mea Leea, de la care speram sa ma molipsesc putin cu mancatul (n.a. ea este o mare gurmanda!).

lucrurile s-au intamplat insa taman pe dos. in loc si fiu eu cea care iau exemplu de la prietena mea care sta ceva mai bine la capitolul bune manieri la masa, Leea a facut cot la cot cu mine o porceala pe cinste.

va iubim mami…

astazi a fost ziua in care mami, mai in gluma, mai in serios mi-a zis pentru prima data ca ar trebui sa ma duca la scoala de corectie.

hmm. cam nasol. dar sa fiu sincera nu cred ca am sarit calul cu nimic. a fost o zi cam ca si toate celalalte. am improscat sufrageria cu micul dejun, apoi cu pranzul. vazand ca nu am mancat din nou nimic, mami a mai incercat cu o gustarica pe care o credea castigatoare – sana. insa eu am smucit cutia din mana ei si am dat cu bunatatea de iaurtel pe parchet ca sa-l lustruiesc apoi putin si cu ajutorul pantalonasilor mei (erau deja a treia pereche pe ziua de astazi). aici insa nu am fost eu prea calculata si mana mi-a jucat feste. am dat cu mucii in fasole, cum se zice pe la noi. adica cu noii mei dintisori, care abia de-au iesit la lumina, am cazut direct in pardoseala. evident ca nici efectele speciale nu s-au lasat asteptate si in cateva secunde s-a facut un melanj de sana cu sange. a urmat din nou spalat schimbat si…

operatiunea scutec. eu, nu mai prea am rabdare sa stau la sters fundulet, schimbat scutecel si imbracat asa ca ma manifest destul de violent dand din maini si picioare si incerc sa opun cat mai multa rezistenta. iar cum eu sunt o fortoasa, de cele mai multe ori reusesc sa-l infrunt chiar si pe tati. asa ca din nou belea. am facut cacu de doua ori iar la operatiunea scutec a fost un dezastru. am facut un triplu salt pe masa de infasat si am aterizat cu mainile si piciorele direct in scutecul murdar, pe care aproape ca am reusit sa-l pun si in cap, ca si cum ar fi fost o creatie originala a la Philip Treacy.

am mai vrut sa sar din scaunel, am smucit cablurile de la DVD player, am scos cartela de acces la satelit din aparatul cu pricina, am desurubat ceva pe la masa din sufragerie, m-am miortait ca sa ma tina mami doar in brate si lacrimilie de crocodil au curs suroaie atunci cand tati a ajuns in sfarsit acasa iar mami a vrut sa predea stafeta.

din cate imi aduc aminte cam asta am facut eu astazi, mami insa mi-a mai dat ragaz timp de o 1 zi  ca sa mai stau putin pe ganduri si sa imi marturisesc toate pacatele…

voi ce parere aveti?! chiar sunt eu atat de afurisita sau mami si-a pierdut putintica rabdarea cu mine.

intr-un final tati m-a bagat intre hainele lui si asa a reusit sa ne readuca zambatul pe buze, atat mie cat si la suparacioasa de mami.

daca ai varsta de 18 ani, impliniti pana astazi inclusiv, nu esti alienat mintal, pus sub interdictie, si nici nu faci parte dintre persoanele condamnate prin hotarare judecatorească definitiva la pierderea drepturilor electorale, articolul 36 din constitutia romaniei iti confera dreptul sa faci o vizita la sectia… de votare.

sampanie si caviar de top Beluga, nu alta.

primiri cu vin fiert, ceai si coruri de copii intonand mesaje de incurajare in fata sectiei, artisti de renume din lumea muzicii clasice si contemporane, cu recitaluri de clasa sau adevarate evenimente culturale vor intregi atmosfera prezidentiala. dulciuri traditionale de sezon de la marzipan “tras” in ciocolata fina din Elvetia si Belgia la chec-uri nemtesti sau daneze cu fructe, o selectie aleasa de ceaiuri si cafele din toata lumea vor satisface orice gust.

poate doar in “Charly and the Chocolate Factory” a lui Willy Wonka si la cateva sectii din Bucuresti.

turism electoral, stampile disparute, buletine de vot cumparate, lecitina pentru politicieni, plase cu minunate cadouri de craciun cu mult inainte de craciun, fraude, haine jerpelite, haine elegante, ciorapi albi cu cravate asortate la cefe hilare, carti de identitate poroase, dosare penale, semnaturi amprentate, sedii neingrijite cu cabine ingrijite, pentru provincie si pleava.

the real land of choice, nu alta.

conditii meteo favorabile. soare, vant usor iar temperatura aerului este de 18 grade Celsius.

ma simt ca si cum astazi ar fi 1 Mai. doar ca ceva, ceva este iesit din tipare. la aceasta data parca se sarbatoreste Ziua Internationala a Muncii, prin ne-munca (daca imi permiteti aceasta rastalmacela de cuvinte). adica oamenii se bucura de acest eveniment sarbatorindu-l in aer liber, la iarba verde, la mare ori la munte, delectandu-se cu mancarurile traditionale: crenvursti, carnaciori sau mici si bere si de obicei sunt acompaniati de un gen de muzica care personal nu il agreez.

eu il vad insa pe tati muncind din greu. si cand zic din greu, ma refer la munca bruta, din aia fizica care imbunatateste tonusul muscular si te face foarte puternic (stiti bancul cu politistii, NU?!) dar ce sa faci, daca lui tati nu i-a placut cartea acum trebuie sa suporte consecintele si sa sape gropi. gropi mari, de 40x40x60 pentru ca luni sa poata veni BuNicu cu doua duzini de pomi fructiferi pe care sa-i planteze in noua livada. si asta doar pentru ca eu sa manac fructe sanatoase, BIO (adica nestropite cu tot felul de chimicale daunatoare sanatatii).

si astea fiind zise, astazi nu este 1 Mai…

…astazi am castigat lupta cu incisivii centrali. am 4 perlute albe, absolut superbe cu care pot scrasni atat de tare incat lui tati i se face parul maciuca.