adica capsuni si ciocolata sau… ciuperci si cartofi (noi).

dupa doua saptamani in care revenisem la vechile “bune” obiceiuri de a manca doar tzitzi si nimic altceva (de vina au fost ultimii doi incisivi) am inceput sa alunec pe povarnisul uns cu speck. am inceput sa dau iama in piata, impreuna cu mami, ca sa cumpar un leustean cu cod de bare si bon fiscal, dar POS-ul ne-a jucat feste. batranica de la capatul aparatului s-a pierdut cu firea si si-a blocat device-ul. a sunat la providerul de servicii IT si a primit instantaneu un cod PUK de deblocare.

hai ma, ce dracu se intampla aicea?

vreau un kilogram de capsuni si-mi dau seama ca nu sunt abilitata sa le cumpar din piata, fara sa fiu nevoita sa-mi antamez vreo vizita pe la DNA sau pe la sectia din colt ca sa dau declaratii cu pix rosu. hai sictir. a inceput sa-mi fie foame si ma trezesc ca pot fi luata cu arcanul si considerata ilegalista daca nu am bonul la iesirea din piata. incepe sa-mi fie foame. dati-mi voie sa mananc inliniste.

multumesc.

\

\kkkkkkkkkkkkkkkkkkiiiiiiiiiiiiiiiioooooooookkkkkkkk mmmmmmmmlbgv,m   vvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvv vvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvmmmmmmmmmmm                                                  bjk,bbbbbbbbbbbnkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkk jjjjjjjjjjjmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmm mmmmkkkkkkkkkkkkkkkkbbbbbbbbbbbbbb bbkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkk99999ioo9oooooooo[[n

de cateva ore tati sta si se uita ca hamsterul in cotarca. nu intelege si pace. se plange ca nu are memorie sa retina tot textul asta, dar nu se vaita ca nu are logica necesara sa-l inteleaga. ati citit bine! este primul meu mesaj scris in lumea aceasta. luati un loc, destupatiti-va mintea si evoluati. aveti pretentia ca noi bebeii sa intelegem tot ce ne silabisiti voi, oamenii mari, dar n-ati face niciun efort sa intelegeti ceea ce vrem noi sa spunem. asa ca am inceput sa va scriu fara scribi si purtatori pe cuvantul de onoare (mami si tati). na!

cer senin, vant slab si o temperatura de 25 grade Celsius la soare. vreme numa’ buna pentru a incinge gratarul. unchiul Herman a pariat pe cel putin un crap romanesc de vreo 3-4 kg productie proprie. dar in afara de niste mormoloci nimic nu a vrut sa se prinda in carlig. asa ca am trecut la plan B. mici, carnaciori si salata de cartofi cu ceapa verde. iar pentru cei mai sclifositi dintre noi (vezi mami) am avut o salata de rosii cu feta si o Guacamole.

in rest numai voie buna si oaspeti cu steif din Germania…

desi este duminica, este zarva mare la noi in parohie. nu ne-am trezit bine ca-l vad pe tati impreuna cu o delegatie de oameni de afaceri. vorbeau o limba nestiuta pentru mine. engleza. auzeam franturi de discutii si asistam la activitati dubioase. masurau curtea in lung si in lat. se uitau la soare, se uitau la lac, se uitau la casa. iarasi masurau. iarasi se uitau. mi-au numarat pana la urma si ouale de sub rate. au masurat din nou inaltimea duzilor. au masurat iarasi podul. in cele din urma radiau precum o luna plina si si-au exprimat aprecierea inmanandu-i lui tati o hartie.

tati a ridicat-o in aer si a rupt-o tacticos pana cand n-a mai ramas nimic din ea. ce credeti? am aflat intr-un tarziu de la tati, dupa ce le-a aratat care este poarta, ca domnii respectivi erau de la The All England Lawn Tennis Club. adica aia de la Wimbledon. din cauze neelucidate inca, vor sa renunte la organizarea turneului de tenis pe arenele de la Wimbledon in perioada 21 iunie – 4 iulie.

s-au gandit ca daca au vazut pe Google curtea noastra si vin sa-l maguleasca pe tati putin la corason, vom fi de acord sa punem la bataie bunatate de teren si sa-i lasam pe englezi sa mute turneul la noi in curte. pfui mai drace daca am mai vazut asa ceva. am ramas siderati.

inteleg ca tati face treaba buna cu gazonul, dar noi “nu ne vindem tara”.

este pentru prima data in anul acesta. tati a vazut testoasa si am organizat o expeditie rapida, ca sa mi-o arate si mie. oricat de incet a vaslit si oricat de incet ne-am apropiat, hoata asta de broscuta a tasnit de pe insula si s-a scufundat, lasandu-ma cu lacrimi in ochi. sau poate ca lacrimile erau din cauza ca mami nu ma lasa sa stau in picioare pe marginea barcii? eu stiu ca da.