RA la terapie intensiva – insuficienta respiratorie / bronsiolita.

am inceput ziua cu tort si lumanari.

am continuat la gradi in aceleasi note dulci si vesele.

si apoi din nou acasa.

am avut distractie…

Anais: mami, eu stiu ce sunt oamenii!
Mama: ce draga mea?
Anais: un fel de roboti…

un an cu bune si rele, cu suisuri si coborasuri, cu lacrimi de bucurie si de tristete si multe emotii.

anul a inceput cu tabara de schi de la Muntele Mic unde am invatat sa alunecam la vale cu mare viteza si am venit acasa fiecare cu cate o medalie.

din tabara mami si cu Egon au mai adus acasa inca o amintire, o salba de bube cauzate de Varicella zoster virus (VZV), pe care apoi am impartit-o cu draga inima si colegilor de la gradi.

ca sa avem cu ce ascunde bubele, am confectionat la gradi masti care mai de care mai colorate si impopotonate pentru carnaval

dupa care am sarbatorit 4 zile si 4 nopti faptul ca Big Sister a implinit 4 anisori

dupa ce toate s-au asezat si ne-am dezmeticit din mahmureala petrecerilor am plecat in cautarea unor noi aventuri pe partiile de schii din Austria

aventura insa a gasit-o Egon. nu pe partia de schi, ci in camera de hotel unde marea provocare a taierii merelor rosii aflate in bolul de pe masa nu i-au dat pace. si uite asa am invatat despre cum dintr-un intreg putem avea doua jumatati (si nu mere ci degete de data aceasta…). experimentul fractii s-a terminat evident la sectia de urgente a spitalului din Kaprun unde am primit doua copci, un elicopter de jucarie si o nota de plata de 285 euro.

am ajuns acasa la fix ca sa suflam si in cele doua lumanari ale lui Egon

inspirati de primavara si primele ei raze de soare am hotarat ca este momentul oportun sa facem cateva schimbari si in vietile noastre. dorinta de a ne apropia de natura, de a avea sansa la o viata mai sanatoasa, de a conecta copii cu pamantul si roadele sale si de a putea petrece mai mult timp impreuna au fost numitorul comun care ne-a determinat sa ducem mai departe o veche traditie de familie – apicultura. si asa s-a nascut dintr-un vis proiectul APIARIUM.

de ziua lui tati am petrecut mai putin conventional caci podul de “piatra” s-a daramat, motiv pentru care ne-am ales cu o super placa de surf si cu o plimbare cu barca printre salcii.

si ca sa ramanem in acelasi spectru sportiv, pe 22 aprilie am intrat in lumea celor care practica sportul alb.

la 1 mai am stors cu multa dragoste prima miere de la albinutele noastre. ca sa celebram aceasta prima recolta ne-am chemat toti prietenii de la gradi si de la scoala la o degustare de produse apicole si un workshop cu si despre albine.

si pentru ca e sfarsit de mai si incep sa adulmec mirosul de soare si mare, am considerat de bun augur sa incep un curs de innot alaturi de prietenii mei cei mai buni Fabi si Eliza si Maya .

and the show goes on…

“LA FILLE MAL GARDEE”

iar pentru a incheia un an de gradi, in care cu totii am muncit sarguincios, de ziua mamei, la Herneacova am petrecut cu mic cu mare alaturi de parinti si pedagogi. SOMMERFEST!

pentru noi anul acesta vacanta de vara a venit cu o saptamana mai repede. asa ca pe locuri, fiti gata, LEGOLAND!!!

urmatoarea escapada, tabara de pitici de la Gyula. anul acesta Big Band in casa lui Oti Zoli .

iar vacanta continua, pe meleagurile patriei, cu rulota pe valea Cernei. amintirea mirosului de foc si paraitul lemnelor ce ardeau lin ca sa aduca lumina in noapte, cerul instelat si cantul celor dragi, ne aduce si acum bucurie si caldura in suflete.

si pentru putina extra adrenalina ii aducem in prim plan pe mami si tati care au dat dovada de mult curaj coborand in rapel de pe o stanca uriasa…

urmatoarea destinatie valurile Mediteranei din Grecia – Halkidiki – Sitonia – Agios Nikolaos – Akti Salonikiou Beach – Krotiri Resort. best holiday ever!

vacanta era in toi, kilometri planificati de parcurs mai erau vreo 3.760 insa pe 15 August bebe Rania s-a opus cu vehementa. dupa exact 25 de saptamani de stat la mami in burtica, ea vroia cu tot din adinsul sa ne cunoasca. i-a fost insa refuzata viza 😉 si dupa o zi de spitalizare si inca o saptamana de repaus total Rania era din nou in siguranta in garsoniera ei confortabila de 5 stele iar mami cu acte in regula sa continue aventura cu noi.

incidentul Rania a pus insa pe roate un alt proiect de-al nostru, care era work in progress de vreo 2 ani, mutatul intr-o noua resendinta, mai urbana de data aceasta si mai aproape de gradi, birou si alte cele.

si daca tot veni vorba de roti si roate, drumul gradi/casa il facem acum doar pe biciclete/laufrad. iar Egon, motivat fiind de sora cea mare, a reusit performanta ca la 2 ani, 6 luni luni si 21 de zile sa ajunga la etapa finala – bicicleta cu pedale fara roti ajutatoare.

la putin timp dupa aceasta reusita, Egon ne mai surprinde placut cu o alta abilitate nou dobandita. “mama, bitte zur toilette!”

si asa pas cu pas se facu toamna, frunzele au devenit ruginii iar dorul de duca ne-a dus de data aceasta intr-o zona idilica, Tara Almajului. frumuseţea  peisajului şi păstrarea unor tradiţii arhaice într-un ţinut în care roata morii încă ne vrăjeşte cu acea mişcare ameţitoare care pare fără de sfârşit, pentru a pune în mişcare piatra care macină hrana pentru existenţă, dar şi timpul nostru, un ţinut în care nu prea bate vântul iar soarele zambeste de pretutindeni.

si pentru ca doamna toamna este generoasa cu noi anul acesta, am luat ce am avut mai bun in camara de la albinutele noastre, ne-am dichisit nitel si ne-am dus in tihna la Targul de produse ecologice de “La Capite”.

dat fiind ca zilele sunt din ce in ce mai scurte iar noptile tot mai lungi, sarbatoarea laternelor sau Sf. Martin, ne-a scos inca o data din casa.

si in sfarsit a sosit si momentul mult asteptat. pe sfarsit de toamna, intr-o minunata si calduroasa zi de marti, 19 noiembrie, ora 14:05, a venit pe lume surioara noastra Rania Lamira. welcome to the world, sister! va fi distractiv alaturi de noi.

si pentru ca acum sunt “Sora cea Mare” pentru  doi, vreau sa ma si laud putin si sa va spun ca anul acesta, la doar 4 ani si jumatate, am invatat sa scriu si sa citesc. in acest sens va impartasesc scrisoarea mea catre Mos Nicolae.

parararam. si a venit si vremea serbarilor.

un inger…

si un vesel spiridus.

iar acum ca petrecem primul Craciun in formatie completa 2+3, ne permitem sa ne traim viata pe indelete si sa ne bucuram de fiecare clipa petrecuta impreuna in sanul familiei.

we share LOVE.

in spiritul dragostei, pentru a incheia anul asa cum se cuvine dar in mod special pentru a impartisi pasiunile noastre si cu “Sora cea mica”, am mai fugit de acasa pentru cateva zile, de data aceasta tot la Gyula, unde cu mic cu mare am experimentat bucuria de a calatori, pasiunea pentru bicicleala si dragostea infinita pentru apa.

iar asa de incheiere si cu inima plina de iubire, bucurie, amintiri, promisiuni, speranta si seninatate va transmitem tuturor La Multi Ani!