1 iunie este a 152-a zi a calendarului gregorian si ziua a 153-a in anii bisecti.

de 1 iunie s-au nascut Marilyn Monroe (actrita americana), Mircea Cartarescu (scriitor roman) si Alanis Morissette (interpreta canadiana).

tot in 1 iunie imparatul roman Marcus Didius este asasinat in palatul sau, avem prima mentiune documentara a orasului Craiova, Membrii expediţiei catre Polul Sud condusi de Robert Falcon Scott parasesc Anglia, primim vizita oficiala a tarului Rusiei, Nicolae al II-lea, la Constanţa, se desfiinţeaza Universitatea Saseasca, unitate politica si administrativa a sasilor transilvaneni ce a activat din 1876 ca fundaţie, avem alegeri parlamentare in Romania, in urma carora Frontul Renasterii Nationale – care prezentase liste unice, fara contracandidati – obtine toate locurile in Adunarea Deputatilor si in Senat, in cel de al doilea razboi mondial – Creta capituleaza in fata Germaniei, s-a inaugurat Teatrul de Stat din Resita cu piesa „Cumpana”, de Lucia Demetrius, s-a infiintat, la Bucuresti, Muzeul Literaturii Romane, televiziunea Romana a transmis prima emisiune pentru copii de la Teatrul Tandarica din Bucuresti, The Beatles lanseaza albumul Sgt. Pepper’s Lonely Hearts Club Band, postul de televiziune american „Cable News Network” (CNN) a efectuat prima transmisie, Adunarea Generală al ONU, declară anul 2005, ca An Internaţional al Fizicii în amintirea împlinirii a o sută de ani de la publicarea celebrelor lucrări ale lui Albert Einstein.

1 iunie este insa si ziua internaţională a copilului. Ziua Copilului a fost mentionata prima data la Geneva la Conferinta Mondiala pentru Protejarea si Bunastarea Copiilor in august 1925, la care 54 de reprezentanti din diferite tari, au adoptat Declaratia pentru Protectia Copilului. dupa aceasta conferinta, multe guverne au introdus „Ziua Copilului”. in Turcia Ziua Copilului a fost sarbatorita pentru prima data in data de 23 aprilie 1920. in anul 1954 Fondul Internaţional pentru Urgente ale Copiilor al Naţiunilor Unite (UNICEF) a emis o recomandare care prevedea faptul ca fiecare Stat sa dispuna de o zi la asa-numita „Ziua Copilului”…

dupa cum vedeti din aceasta retrospectiva ziua de 1 iunie este o zi cu totul speciala atat din punct de vedere istoric cat si personal. o zi care m-a emotionat intr-atat incat mi-au curs si cateva lacrimi de bucurie pe la coltul ochilor.

sa incep cu inceputul. am primit prima jucarie de la tati. da ati auzit bine prima jucarie. pana acum tati nu mi-a cumparat nimic in afara de o ghirlanda de becuri de la IKEA ;-))) hihihi. trebuie sa deschid o mica paranteza si sa va spun si aceasta poveste chit ca are deja istorie. (pai eu aveam vreo 3 zile de cand facusem ochi iar tati si cu omi de plictiseala au hotarat sa o ia putin la pas pentru a face ultimele cumparaturi inainte de a ne reintoarce in tara. mami, care a ramas cu mine si cu Bijoux acasa, l-a rugat pe tati sa imi cumpere un beculet de veghe pentru camera mea, pentru ca noaptea sa nu trebuiasca sa aprindem becul “mare” la actiunea schimbat scutece si papat. dupa vreo 6 ore, complet epuizati, ajunge si trupa de soc. tati foarte mandru si plin de sine ii arata ‘lu mami prada. o ghirlanda alba de leduri de vreo 8 metri lungime. pe mami o umfla rasul. rade in hohote si cu lacrimi de crocodil. apoi il cearta pe tati si ii spune ca alea’s becuri de brad, nicidecum o lampa de veghe. urmeaza inca o serie de comentarii acide si de batjocura la adresa lui tati care in continuare ramane ferm pe pozitie si este foarte incantat de achizitia lui pe care a ales-o cu mare grija timp de vreo doua ceasuri. in final ajungem acasa la Timisoara. tata la fel de entuziast despacheteaza ghirlanda si o aranjeaza foarte atent si cu multa grija la mine in camera. si… SURPRIZA. un element de design de secol XXI care da extrem de bine la mine in camera. o adevarata piesa de arta dupa ce tati a stiut cum sa o puna in valoare. moment in care mami cu ochii plecati in pardoseala a trebuit sa recunoasca ca a gresit si ca din nou a luat-o gura pe dinainte fara ca macar sa de-a o sansa si altor idei INOVATOARE).

dar sa revin la subiect. nu stiu din ce motiv tati nu s-a implicat deloc in procesul de cumparare a obiectelor utile si inutile pentru mine. poate ca a considerat echitabil ca el sa finanteze investitiile iar mami sa se ocupe de punerea lor in practica. foarte bine gandit din punctul meu de vedere dat fiind faptul ca mami este shopahoolica. nu imi explic exact fenomenul insa cand mergem la cumparaturi ea se umple de energie si capata foarte repede o aura de buna dispozitie si entuziasm. este o placere sa stai langa ea in asemenea momente. radiaza in asa hal incat devine contagioasa. chiar si lapticul meu capata alte caracteristici si valente. cumva ma face sa devin si eu “high” si sa uit de micile mele probleme cotidiene (colicii si dintisorii de lapte care dau primele semne ca vor sa faca cunostinta cu mine).

deci de gura ‘lu mami (de la care am primit doua rochite) mi-a cumparat si tati un cadou de 1 iunie. dar ce cadou. o jucarie mare, de vreo 15,895 ori mai mare decat mine si foarte colorat (vezi foto). ii voi spune Greuceanu pentru ca imi va aduce luna si soarele in camera ori de cate ori voi dori acest lucru. nu prea reusesc sa imi dau seama de specia din care face parte (mami zice ca este un hipopotam, tati ii spune zmeu iar eu cred ca este un balaur) dar cum spuneam este cu adevarat impunatoare. o jucarie mai mare decat toate cele primite de la mami in 4 luni puse gramada. o alegere reusita dar care ma face sa cred ca cel putin pana la Mos Craciun nu voi mai primi din nou nimic de la papa.

insa si mai mult decat de Greuceanu ma bucur de cadoul pe care l-am primit de la Mama Natura – 6 boboceii de rata (vezi foto) care m-au intampinat cu ciripituri cand am ajuns acasa. o surpriza la care nu ma mai asteptam dat fiind faptul ca Nara si Jessy (catelusele noastre) au mancat in ultimele saptamani vreo 30 de oua chit ca tati le tot spunea ca vor avea probleme cu colesterolul daca nu o vor lasa mai moale cu proteinele. poate ca li s-a aplecat sau poate nu dar pana la urma urmei 6 oua au reusit sa parcurga lungul drum de la embrion la boboc iar mamica ratusca acum isi plimba mandra puiutii dupa ea pe balta.

cum va spuneam o zi foarte emotionanta a carei cireasa de pe tort a fost faptul ca l-am cunoscut si eu in sfarsit pe Ota. un barbos foarte simpatic si vorbaret care a stiut din prima sa ma binedispuna (chit ca eram cam morocanoasa ca abia ma trezisem din somn) si sa ma faca sa zambesc cu gura pan’ la urechi. mami a avut dreptate cand mi-a povestit despre Ota “ziaristul” ca are un suflet bun si ca iubeste copii tare mult doar ca nu a reusit sa vina la mine pana acum datorita faptului ca a avut foarte mult de lucru (pana noaptea tarziu, cand eu deja fac nani). oricum eu sunt de parere ca munca-i munca si ca mai bine asa, caci doar stiti si voi ca graba strica treaba…

acum cativa ani. “sezatoare” organizata de mami si tati. personaje principale, in ordinea numerelor de pe tricouri,

1. Pol (M); 2. Andreea (F); 3. Delta (F); 4. Neo (M);

1 + 2 = love (sot-sotie)

3 = una bucata fetita (1+2=3)

4 = una bucata baietel (in cazul de fata 1+2 =4)

1 are grija de 4 si 2 are in arondisment pe 3.

2 catre 1: “ai grija de 4”. 1 se plimba cu 4 prin curte si inventariaza. se intoarce si…: “ai grija de 4”.

comunicare, plimbare, relaxare “ai grija de 4”. din echipe unisex, echilibrul se schimba. lui 1 i se distribuie 3, iar 4 trece pe statul de plata la 2.

o secunda, doua secunde….. treizeci de secunde si….. 4 plonjeaza in lacul din curtea noastra. fara lacrimi, fara remuscari. doar haine ude.

prima vizita – prima baie.

astazi. 1, 3 si 4 – scurta vizita. fara “ai grija de 4”. mancare, plimbare, relaxare. un minut, doua minute….. treizeci de minute si….. restul cred ca-l intuiti din titlu.

oare de la 2 din 2, putem sa o consideram  traditie?