sunt putin cam nedumerita si am o vaga impresie ca cineva vrea sa-mi faca o farsa.

iesim in curte dis de dimineata cu mami si tati la obisnuita plimabare. total relaxati facem recensamantul oratanilor si surpriza, cand tragem linie avem +5. afara este inca o temperatura suportbaila, motiv pentru care se exclude posibilitatea unei halucinatii cauzate de vreo insolatie care sa ma faca sa gresesc atat de tare la adunare. mai incerc inca o data. acelasi rezultat.

ma uit, analizez, trec in revista si apoi compar cu inregistrarile facute ieri la aceeasi ora – 2 lebede negre, 2 lebede albe, 2 rate fluieratoare de Chile, 2 rate fluieratoare, 1 bucata cea mai mica gasca din lume, 1 bucata rata cu guler alb si cioc oranj, 1 bucata rata de munte, 4 rate lesesti, 2 lisite, 4 rate salbatice gen masculin, 1 bucata rata salbatica gen feminin si 5 boboci de rata care imi seamana cu cei pe care mi-i daruise Mama Natura pe data de 1 iunie.

ma intreb oare daca de data aceasta am fost suficient de cuminte ca sa imi ramana cadoul pentru totdeauna sau din nou maine, poimanine va trebui sa-l inapoiez si voi fi nevoiata sa astept cine stie ce ocazie pentru a-l reprimi… 

acum cateva zile, mai precis pe data de 8 iulie, am fost la o verificare preventiva a soldurilor la d-l doctor Boia. cum ma si asteptam, ma pot face balerina dar spre uimirea mea am primit un alt diagnostic – hipocalcemie (micsorare anormala a calcemiei, nivelul de calciu in sange, sub 2,26 milimoli, adica 90 miligrame, pe litru la adult si sub 1,75 milimoli, adica 70 miligrame, pe litru la nou-nascut). dupa o scurta documentare in carti de specialitate am aflat ca hipocalcemia este consecutiva, la adult, unor boli digestive cu defect de absorbtie a alimentelor (intoleranta la gluten) unei carente in vitamina D, unei insuficiente renale cronice si, la copil, unui rahitism prin carenta in vitamina D.

ce stie insa sa faca aceasta molecula. vitamina D (sau calciferol) este vitala pentru sanatatea oaselor si a dintilor, fiindca joaca un rol esential in metabolismul calciului in organism. regularizeaza nivelul din sange al acestui mineral, ameliorand absorbtia intestinala si micsorand in acelasi timp pierderile de calciu prin urina. este numita si vitamina antirahitica, deoarece problemele de crestere care se manifesta prin intarzierea inchiderii fontanelei sau curbarea vizbila a oaselor la copii se datoreaza lipsei vitaminei D. persoanele care nu se lasa mangaiate de razele soarelui risca numeroase boli din cauza lipsei vitaminei D, vitamina sintetizata de organism sub actiunea ultravioletelor. zece minute de soare, zilnic, sunt suficiente pentru a va feri de boli cardiovasculare, osteoporoza sau chiar anumite forme de cancer. 

deci draga mami, canicula sau nu, pastiluta alba in sus Vingantoletten in jos acum nu mai ai nici un motiv sa ma tin in casa. am si un bilet de voie de la medicul specialist pentru a iesi cat mai des in curte la soare pentru ca pielea mea sa produca cat mai multa vitamina D care sa-mi fixeze calciul in sange si oase. plimbarile vor fi cat mai lungi si dese, iar lenevitul la soare este o recomandare medicala. in rest, orice alta activitati care se poate face sub razele calde ale soarelui precum scaldat, jucat cu mingea, explorat flora si fauna sau plimbat cu barca pe lac sunt intotdeauna bine venite. in plus foarte interesant si motivante, direct sub actiunea razelor soarelui, mai pot fi intreprinse alergatul dupa umbre si gasitul curcubeului.      

asa ca luati aminte ca statul in casa dauneaza grav sanatatii!!!

38 grade Celsius, caldura torida. atentionare meteorologica – cod galben incepand cu 18 iulie, ora 18 pana in 19 iulie, ora 21.

in intervalul mentionat instabilitatea atmosferica va fi accentuata indeosebi in jumatatea de vest a tarii si in zona de munte. vor fi intensificari ale vantului cu aspect de vijelie, frecvente descarcari electrice, cantitatile de apa vor depasi local 25 l/mp si izolat 50 l/mp, iar pe arii restranse se va semnala grindina. in cursul dupa-amiezei zilei de duminica 19 iulie, temperaturile maxime vor mai atinge 35…36 de grade, iar indicele temperatura-umezeala (ITU) va depasi pragul critic de 80 in Baragan, sud-estul Moldovei si Dobrogea.

un text cu care m-am familiarizat deja, dat fiind faptul ca il tot aud de cateva zile pe toate canalele de stiri si la radio. insa dupa cum bine stiti si voi un rau nu vine niciodata singur, e la fel ca si la sampoane 2 in 1, motiv pentru care mai am parte si de atentionari de genul – specialistii ne sfatuiesc sa evitam sa iesim din casa între orele 10 şi 18. un argument suficient ca mami si tati sa ma condamne la stat in casa pentru urmatoarele 2 luni. o perspectiva deloc favorabila pentru mine, dat fiind faptul ca mie imi place sa stau afara la aer si sa ma plimb prin livada sau cu barca pe lac.

mi-am dat seama ca trebuie sa iau masauri urgente pentru a schimba situatia de fapt. incepusem sa invoc Paparudele, sa fac dansul ploii si sa numar matanii in speranta ca vor cadea cativa stropi de apa din cer care sa racoreasca putin aerul si sa schimbe microclima ca sa pot iesi si eu din casa. insa toate incercarile mele au esuat. ma pregateam pentru o lunga perioada de hibernare, sperand ca in acest fel va trece timpul ceva mai repede. dar cand te astepti cel mai putin la un lucru atunci el se intampla ca prin minune. nu a venit nici ploaia si nici vreo adiere de vant, in schimb a venit in vizita pe la noi Raluca & “the band”  si in acest fel am primit si eu tichetul de eliberare din temnita si dreptul la o dupa amiaza in soare si aer curat.

deodata la noi acasa totul s-a animat. am facut cunostinta cu Sarah, fetita Ralucai si cu doamna Aura. Sarah (care are de departe cea mai cool mamica) foarte naturala si entuziasta a vrut imediat sa-i cunosca pe toti cei opt catei ai mei. apoi lebedele, broscutele si pestisorii au devenit subiectul principal. a vrut sa le vada mai indeaproape. nici o problema cand Raluca iti este mamica. un, doi Sarah a primit noul ei costum de baie iar Ovidiu, tati meu i-a mesterit un dispozitiv de tinere la suprafata apei si iata-o pe prietena mea la malul baltii si pleosc in apa. din spirit de solidaritate sau poate din aceesi dorinta de a se racori a intrat si mamica ei in balta si au inceput sa innoate dupa pasari. eu cu mamica mea priveam acest spectacol acvatic de sub corcodus. insa la un moment dat mother nu a mai rezistat tentatiei (m-a facut pachet la tati in brate) si hop si ea in apa unde distractia atingea cote maxime.

din pacate eu am fost doar spectator la aceasta balaceala pentru ca taticul meu este putin infricosat de microbi si bacterii si nu a putut sa-si calce peste inima pentru a ma lasa si pe mine sa am parte de o dupa amiaza de neuitat. sper insa ca atunci cand voi creste putin mai mare sa fie si el ceva mai relaxat cu aceste obsesii si sa pot creste si eu ca si Sarah jucandu-ma cu in voie cu intreaga fauna care creste si traieste linistita la noii in curte. 

P.S. cand s-a lasat seara vantul a inceput sa adie si cativa stropi de plaoie au venit sa-mi confirme ca nu mi-am consumat pe degeaba energia cu ritualurile magice.        

am aflat cu oarecare interes de un eveniment interesant la “Brandenburg”. nu cumva sa o asociati cu binecunoscuta poarta din Berlin. tati e la varsta la care rastalmaceste multe cuvinte si tre’ sa fiu foarte atenta cu el. eu ma refer la Charlotenburg, o mica localitate de langa Masloc. mai exact la imasul din apropiere unde cei de la Mitsubishi au organizat o mini sesiune de off road de la care tati nu putea lipsi. ce sa-i faci? daca si-a vandut agregatu’ accepta cu bucurie toate invitatiile la cate o doza de adrenalina offroadista.

conserva… care mai nou are si hamuri functionale, ma face sa ma simt ca si cum asi fi un pacient internat la sectia de nebuni furiosi. singura diferenta este la mancare. a mea este mai buna. deci, conserva… si valea catre destinatie. cred ca tati s-a cam ramolit un pic. nu tu depasiri de viteza, nu tu manevre periculoase, nimic. aveam sa aflu mai tarziu ca bocancii din dotare aveau limitare de cuplu (pour les connoisseurs). de mare ajutor in teren accidentat.

ajungem la “Check Point” la ora stabilita si ne inscriem pe lista. primim un numar de ordine si ne asteptam randul.

prima care ne creaza palpitatii este mami. intra intr-un Outlander si tasneste pe traseu avand in dreapta unul dintre soferii de serviciu. tati stia ca mami este specialista la plecarea din panta si mi-a povestit ca odata mami i-a aratat cum se poate aduce un G Wagen cu toate cele patru roti in aer accelerand serios de la baza pantei. cum la fel de adevarat este ca, la sfarsit, le-a si pus la loc pe toate patru. pe pamant adica. il vedeam cum implora divinitatea si cum face calcule de aderenta, iar mie mi-a cam stat mintea in loc cand am vazut cum se inclina masina. curbe scurte, traversari pe doua roti, momente in care mami se asigura pentru manevrele de mers inainte pe geamul lateral, ce mai… adrenalina livrata la galeata.

dupa vreo trei sau patru minute vedem un ranjet mare prin parbrizul, intact de altfel, al masinii de drive test. frana la locul de parcare si soare pe fata lui mami. ma pregateam sa-i ofer o lamaie ca sa incerc timid, sa-i extirp ranjetul de satisfactie. aveam sa adorm seara fara ca mami sa-si fi revenit inca din beatitudine.

pasul doi. tati preda stafeta lui mami, adica pe mine, si dispare intr-un Pajero. alt sofer de sacrificiu, alt traseu. ceva mai dificil dupa aprecierile mele. bocancii functioneaza impecabil si masina se catara precum un buldozer. am aceeasi senzatie de gol in stomac, si nu din cauza ca am sarit vreo masa. totul decurge conform STAS-ului si tati se intoarce la fel de incantat precum mami.

pasul trei. ma steptam sa fac parte din vreuna dintre echipele de testare, dar aveam sa fiu dezamagita. in ciuda cunostintelor mele despre diferentiale blocabile sau cu alunecare limitata, a modului de livrare a cuplului motor, a felului in care trebuie sa ai grija de balansul masinii in momentele de pendulare, a modului in care se ataca o panta abrupta, in ciuda cunostintelor mele aprofundate referitoare la unghiul de atac si de degajare si a multor alte aspecte strict tehnice, am fost refuzata politicos. nu pot conduce si basta. va rog sa regasiti in poze dezamagirile mele si momentul in care verific badge-ul pe care am crezut ca este scris numele meu.

chiar daca 99,5% dintre secventele de ADN sunt identice la toata populatia, micile variatii pot avea un impact major asupra raspunsului la diferitele boli, rezistenta la bacterii, virusi, toxine si substante chimice, precum si la tratamentele medicamentoase. eu cred ca acei 0,5% ai mei, care ma diferentiaza de alti prichindei, sunt purtatori de informatii off road. toti. numai astfel pot sa-mi explic dezamagirea pentru faptul ca nu exista inca ISOFIX pentru locul soferului in care sa-mi fixez conserva.

ei bine, cred ca ar fi timpul sa ia in considerare si aceasta optiune. sunt sigura ca am gena off road in sange. si vreau sa o folosesc.