Zdreanta de Tudor Arghezi

L-ati vazut cumva pe Zdreanta,

Cel cu ochii de faianta?

E un caine zdrenturos

De flocos, dar e frumos.

Parca-i strans din petice,

Ca sa-l tot impiedice,

Ferfenitele-i atarna

Si pe ochi, pe nara carna,

Si se-ncurca si descurca,

Parca-i scos din calti pe furca.

Are insa o ureche

De pungas fara pareche.

Da tarcoale la cotet,

Ciufulit si-asa laiet,

Asteptand un ceas si doua

O gaina sa se oua,

Care canta cotcodace,

Proaspat oul cand si-l face.

De cand e-n gospodarie

Multe a-nvatat si stie,

Si, pe branci, taras, grapis,

Se strecoara pe furis.

Pune laba, ia cu botul

Si-nghite oul cu totul.

“Unde-i oul?” a-ntrebat
Gospodina.

“L-a mancat!”

“Stai nitel, ca te dezvat

Fara matura si bat.

Te invata mama minte.”

Si i-a dat un ou fierbinte.

Dar decum l-a imbucat,

Zdreanta l-a si lepadat

Si-a-njurat cu un latrat.

Cand se uita la gaina,

Cu culcusul lui, vecina,

Zice Zdreanta-n gandul lui

“S-a facut a dracului!”

si pentru ca nu reuseam nicicum sa-mi imaginez ce inseamna taras-grapis in viziunea lui Arghezi am incercat in repetate randuri varianta soft. fara iarba sau gard, fara oua sau gaina si direct in pat. am inceput cu un tur de cap, a urmat o tensionare abdominala, completata cu focusarea tintei, dupa care traiasca Seiko. Kinetic bineinteles. daca imi aduc bine aminte cred ca din a doua dubla mi-a iesit destul de bine tot ciclul locomotor. dar eu pot fi subiectiva, asa ca aprecierea va fi la voi.

[kaltura-widget wid=”gklaszuvt5″ width=”410″ height=”364″ addpermission=”0″ editpermission=”0″ /]

[kaltura-widget wid=”92ufbgok9n” width=”410″ height=”364″ addpermission=”0″ editpermission=”0″ /]

prima deplasare cronometrata mi-a fost validata acum doua zile, si nu vreau sa ma laud cu ea, desi atunci cand m-a vazut tati, i s-a zburlit si pielea de pe pantofi de fericire, nu alta.

astazi am instalat senzorii de la plecare si sosire, exact ca la raliul Finlandei, am angajat o echipa de tehnicieni, o galerie pentru sustinerea morala si una bucata car de reportaj pentru dovada video. cei de la Guinness World Records se zgaiau la geam sa fie siguri ca nu voi fura startul. tati mi-a facut instructajul iar mami a avut grija sa ma momeasca cu o revista. ce sa-i faci? d-ale fetelor. de la start la sosire in mai putin de 3,5 secunde. un timp remarcabil chiar si pentru un Pagani Zonda.

dar mai bine mami, eu zic sa pregatesti pantofii de dans… pentru ca am pornit-o de-abinelea!

[kaltura-widget wid=”ju3eb5256a” width=”410″ height=”364″ addpermission=”0″ editpermission=”1″ /]

astazi, 29 august, este o zi foarte speciala pentru mine si asta nu pentru ca a-si fi vreun fan indarjit Michel Jackson ci pentru ca tot astazi este si ziua de nastere a lui Oti. zi importanta, oameni importanti.

m-am pregatit foarte intens pentru acest eveniment in ultimele zile. m-am spalat, m-am pieptanat, mi-am luat cea mai frumoasa rochita din sifonier (rochita pe care o am in dublu exemplar, una de la mami si a doua de la nana) iar apoi mi-am pus si o floricica in par ca sa fiu cat mai frumoasa pentru oti. dar pana la urma cred ca nagytata se va bucura mult mai mult de faptul ca, dupa multe ore de dictie si pronuntie, am reusit sa rastalmacesc o urare speciala pe limba maghiara pentru el.

“Minden tavaszból őrizz meg magadnak

Egy szál virágot, egy sor éneket,

Az évek akkor el hiába halnak,

Mindig dalosabb kerted lesz neked”

ezt kívánom születésnapodra mert te nem ötvenhárom vagy, hanem tizennyolc, harmincöt éves tapasztalattal.

asa ca inca o data La Multi Ani si sa stii ca ha nem szeretünk, mi dolgunk a holnappal? hát szeress, ahogy én szeretlek! ne jobban! ne kevésbé! csak annyira!  

P.S. insa lectiile de maghiara le voi face mai bine cu tine decat cu mami 😉

tati tocmai mi-a povestit ca toti care au prins “vremurile” isi amintesc de 23 August, zi nationala pe atunci. imi spune ca defilarile erau ceva spectaculos dar hilar, pe alocuri. erau acele coloane cu care “alegorice” pe care se prezentau produse şi utilaje, asa cum la Disneyland vin carele cu Alba ca Zapada si piticii, Mickey Mouse, Donald si asa mai departe. erau un numar de pancarte de purtat pe intreprindere, stegulete si steaguri. azi, dupa ce cu greu imi pot imagina cum exact se intamplau lucrurile pe atunci, ma intreb cum se alegea cine ce duce – care ducea portretul “Tovarasei”, cine ducea pe Lenin, cine ducea steagul etc.

tati isi aminteste ca, fiind copil, vroia sa duca un bat cu 23 August in varf, facut din polistiren, pentru ca dupa defilare, rupea polistirenul cu “23″ si ramanea cu un bat foarte bun pentru “lupte de strada” in jurul blocului. 

oricum imi vine greu sa cred ca se puteau mobiliza toti cetatenii ca sa participe la acest show de strada. asa ca a-si fi foarte curioasa voi ce faceaţi de 23 August?

chiar erau micii si berea asa de grozave?